Şi timpul … a tăcut!


Ioana,
Iată timpul tău.
E Aici. Aici, în acelaşi loc cu tine, în aceeaşi cameră goală. Ţipă atât de tare încât nu mă mai aud.
Ce faci?
Tu de ce taci?
Profită! Timpul nu te aşteaptă pe Tine.
Nici El nu te aşteaptă. De fapt a şi plecat. Te-a şi uitat. Şi nu a trecut decât o Zi.
Am îngheţat. Nu mai simt. Nu mai pot. Nu plâng.
Să nu căutăm vinovatul. A plecat. Şi timpul … a tăcut!
Ce mai e de făcut?
Tac. Nu poţi exprima în cuvinte ceva ce simţi, cu atât mai mult atunci când nu simţi.
Da! am îngheţat. E suficient.
Pentru cine ce contează?
Timpul pleacă. Nu mă mai aşteaptă. Nici el.
Nici îngerii nu plâng. Ei sunt prea tineri. El e copil. Eu sunt bătrâna cu inima de piatră. Eu sunt povestea.

Şi timpul a tăcut. Îi plac poveştile.
Dar paşii lui încă rătăcesc prin cameră … camera goală a sufletului meu.
Dar el a plecat …
Dar el şi-a uitat cuvintele aruncate aiurea …
Dar el … nu vrea să îl uit. Poate.

Silence! (a ţipat iarăşi timpul)
Şi timpul a tăcut. Zace aiurea lângă mine, pe podeaua rece pe care se aud paşii lui rătăciţi.


Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s