.amintire


Un deal. Un liceu. O bancă verde. Amintirile vin şi pleacă, dar uneori doar vin. Şi tot vin, fără să se oprească măcar o secundă, se amestecă, mă neliniştesc. Devin confuză. Îmi amintesc de el, deşi abia îi mai ştiu numele. Ştiu însă că prefera să stea pe acea bancă verde, în locul în care stau acum eu. M-am aşezat aici fără să conştientizez asta … Dar acum imaginea lui e tot mai clară în mintea mea. E un curcubeu după o ploaie de amintiri. Era brunet. Avea părul creţ. Ce dulce era! Îl priveam şi nu mă puteam sătura. Ochii lui mari mă hipnotizau adeseori. Eram doar o prizonieră a vrăjii … Mi-e dor de acei ochi de un căprui năucitor. Mi-e dor de buclele acelea atât de moi şi plăcute la atingere. Mi-e dor de mâinile mele în părul lui când îşi ţinea capul pe pieptul meu sub teiul … Ah, teiul! Teiul care ne proteja şi ne săruta cu florile lui, ne ameţea cu parfumul lui, ne convingea să uităm de restul lumii şi să fim doar noi … Mi-e dor … Chiar mi-e dor … Teiul e de vină. Înfloreşte!


Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s