Nu mai am timp!


Simt că nu mai am timp. Simt cum înaltul cerului se prăbuşeşte. Se prăbuşeşte peste mine. Mă sufoc! Cerul cade timpul peste mine. Şi ştii ce? Nu e drept! Chiar nu e drept. Şi poate că m-aş fi obişnuit cu asta. Şi poate că nu mi-ar păsa. Dar … nu e drept. Tu nu erai aşa. Îmi amintesc ce fericiţi eram … cândva. Nu e drept. De ce mi l-ai luat? Mi-ai răpit ce aveam mai de preţ. Mi-ai răpit tot ce iubeam mai mult.
Şi NU! Nu e drept! Mi-e atât de dor de el. Mi-e dor de nu mai pot. Mi-e atât de dor încât am strâns un munte, mult mai înalt decât Himalaya, de dor în mine. Mi-e atât de dor încât dacă aş ţipa ar asurzi toţi peştii din oceane. Mi-e atât de dor încât dacă aş vrea să fug aş străbate lumea într-o zi şi într-un suflet.
Mi-e atât de dor încât dacă mi-ai oferi o şansă nu aş şti cum să profit de ea cel mai bine.
Aş vrea să te păcălesc. Să ma joc şi eu cu tine. Puţin, da? Şi tot o să o fac într-o zi. Să nu mă uiţi!
Şi totuşi timpul … Nu mai am timp!Timp. Timpul. Şi da, sufletul? Nici suflet.


Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s