Suflet …


În fața unei coli albe de hârtie

Stă un suflet viu, pitit,
Înalt, frumos, brunet, slăbit,
Pierdut de muza lui.

E prea târziu. Mult prea târziu
În noaptea asta lungă, neagră,
Tristă ți totuși atât de dragă,
Și cerul prea pustiu.

E-atât de târziu în astă noapte
Să se mai gândească la ea,
Frumoasa cu părul balai, când luna
Nu-i cântă la ureche șoapte.

El varsă lacrimă după lacrimă
Din dor nemăsurat,
Dur, aspru, de neîndurat.
Plânge … Cu-atâta patimă!

Și vine-ncet pe lângă tâmpla grea
Și-i scutura cârlionții moi

La fel ca atunci când erau doi,
Și dincolo de ploi e amintirea.

Dar totul fu prea brusc și iată
Că se trezi din visu-acela
Care-i înapoia iubita, dar nu era
Decât un vis, o ironie-a sorții. Ce șireată!

Și după toate întâmplate
El ia condeiu-n mână, nu cedează.
E puternic, iar zâmbetul fața-i luminează

Și viața merge, merge mai departe.


2 thoughts on “Suflet …

Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s