Un suflet dureros de pustiu.


O cameră goală.

Ea tace.

Nu mai e nimic de spus. Nici nu a fost vreodată. Vorbeau doar ochișorii ei colorați. Dar acum chiar și ochii ei tac.

Au așteptat prea mult amar de vreme alți ochi.. acei ochi..

Da, ea a așteptat. E o visătoare. Cu siguranță încă așteaptă. În ciuda durerilor insuportabile, uneori, pe care le îndură sufletul său.

Cu siguranță încă speră că viața ei va fi ca în povești, că va fi înconjurată de persoane care o iubesc incondiționat și sincer, că își va întâlni prințul, că va putea zâmbi sincer și cu toată forța și că va radia de fericire. O fericire care va molipsi înconjurătorul, care va schimba lumea în bine..

”Ce idioată!” ar spune unii, dar ei nu-i pasă: are visul ei! Și atât timp cât ploaia va cădea, va continua să creadă, chiar dacă.. Chiar dacă!


2 thoughts on “Un suflet dureros de pustiu.

Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s