Despărțirea.


[fragment]

Inevitabilul s-a produs. Era ziua ei, dar nu a contat. Nici măcar nu a avut curajul să-i spună în față tot ce avea de spus. Probabil știa că e slăbiciunea ei. Probabil că își imagina că nu va putea face acest pas. Așa că a preferat să-i spună într-un mesaj că nu mai pot continua. De fapt, că el nu o mai vrea. Sau ceva de genul. A încercat să facă totul cât mai puțin dramatic, cât mai puțin important. Dar cum să fie așa? Cum? Nu a vrut niciodată să vadă iubirea din ochii ei. Poate că nu s-ar fi ajuns aici. Sau poate că e mai bine că s-a ajuns aici, acum, așa. Și poate că ea a suportat prea mult, poate că nu mai poate. Poate că asta a fost. Atât.

Nu crede că se va mai întoarce vreodată. Oricum nu o să-l mai ierte. Destul. Zâmbește amar. Acum. Mai târziu îi va mulțumi (în gând) și va zâmbi cu adevărat. E din nou schimbată, dar nu în rău. E recunoscătoare pentru tot ce trăiește. E mai puternică pe zi ce trece și se miră cum poate fi așa. Dar nu vede altă cale. Timpul și voința ei de fier îi vor aduce vindecarea. Știe că va fi fericită!

in_love_by_oprisco


4 thoughts on “Despărțirea.

Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s