Tu pentru ce ești recunoscător? Fă bine de Ziua Recunoștinței!


Până anul trecut nu știam despre Ziua Recunoștinței decât ce vedeam în filme. Și nu mă interesa, nu-i acordam suficientă atenție, deși îmi plăcea ideea sărbătorii. Apoi am văzut că Blogal Initiative lansează o campanie cu această ocazie. Inițial m-am supărat: o altă sărbătoare importată de la americani. Unde o să ajungem? Nu sunt o tradiționalistă în adevăratul sens al cuvântului, cel puțin nu așa cum îmi imaginez eu că ar trebui să fie o persoană tradiționalistă, dar țin la sărbătorile noastre, ale românilor, și mie se pare că valoarea lor scade cu fiecare altă sărbătoare importată.

Anul acesta, Blogal Initiative lansează o altă campanie, alături de Campofrio și World Vision România  și mi-am permis să citesc și să recitesc provocarea campaniei, să caut și alte informații despre Ziua Recunoștinței și despre proiectul Donator de viitor, am lăsat deoparte orice prejudecată și fiind pentru o cauză nobilă am acceptat provocarea.

Acestea fiind zise, continui cu întrebarea din titlu: Tu pentru ce ești recunoscător?

Eu sunt recunoscătoare pentru că:

1. Sunt în viață.

2. Sunt sănătoasă și întreagă.

3. Am un acoperiș deasupra capului.

4. Am ce pune pe masă.

5. Pentru Matei, care e centrul universului meu și crește mai frumos, sănătos și voinic cu fiecare zi.

6. Am familia aproape.

7. Am un servici.

8. Pot să mă bucur de fiecare zi, de lumină, de întuneric, de soare, de ploaie.

9. Pot să iau propriile decizii și îi pot ajuta pe cei din jurul meu.

10. Nu în ultimul rând, pentru conexiunea de internet, WordPress, Google, Facebook, Yahoo Mail.😀

Că tot veni vorba de a-i ajuta pe cei din jur, e atât de ușor să-i faci pe ceilalți să-ți fie recunoscători și nu e nevoie să-ți spună acest lucru: îl poți citi în ochii lor, pe chipurile lor, în zâmbetele lor, în tremurul brațelelor lor. Cum? Păi să vedem:

1. Poți oricând să vorbești calm și cu înțelegere. Cine nu apreciază să i se vorbească așa într-o lume atât de agitată?

2. Poți să îmbrățișezi: familie, prieteni, colegi de școală sau servici.

3. Poți să-ți săruți cu mai multă dragoste persoana iubită.

4. Poți să fii pur și simplu alături de cei care au nevoie.

5. Poți să spui mai des ”Te iubesc!”.

6. Poți să-ți îmbrățișezi și încurajezi fără cuvinte persoana iubită după o zi grea.

7. Poți să oferi un sandwich unui copil (așa cum #campofriofacebine) sau om al străzii sau poți să donezi lucrurile de care nu mai ai nevoie.

8. Poți să faci un cadou unor oameni nevoiași.

9. Poți să-i citești copilașului tău mai des povestea favorită, sau să-i cânți melodia preferată, sau să-l gâdili, sau să te joci cu el mai mult decât de obicei.

10. Poți să-ți faci mai mult timp pentru familia ta sau să-ți vizitezi  rudele de la țară nu doar de marile sărbători.

Sunt lucruri atât de simple, care nu necesită costuri sau eforturi foarte mari, dar care aduc atât de multă fericire, bucurie, dragoste, simpatie, recunoștință.

De asemenea poți face cumpărături în rețeaua Carrefour pentru că în perioada 21-28 noiembrie Campofrio transformă fiecare produs achiziționat într-un sandviș care va fi donat unui copil neajutorat din comunitățile doljene, de Ziua Recunoştinţei. Sub sloganul #Campofriofacebine, proiectul va aduce bucurie în viața celor care au cea mai mare nevoie.

În urma acestei campanii, Campofrio va dona cel puțin 8000 de sandvişuri către copiii defavorizaţi din comunităţile doljene.

Situația acestor copii în ceea ce privește alimentația este în cele mai multe situații foarte gravă: unii copii manancă doar o dată pe zi. Chiar și atunci când mama le pune pe masă hrana pentru a doua oară, copiii mănâncă aceeași supă de cartofi servită și mai devreme, poate și ieri și alaltăieri… De asemenea, sunt numeroase cazurile de copii care merg la culcare flămânzi. Hrana lor este foarte puțin variată și constă în cartofi, pâine și fasole, fără acces la carne, fructe și legume proaspete, pe perioade îndelungate de timp. Copiii sunt subnutriți și flămânzi.

Tu pentru ce ești recunoscător?


18 thoughts on “Tu pentru ce ești recunoscător? Fă bine de Ziua Recunoștinței!

  1. Sunt recunoscător pentru atât de multe lucruri încât mi se pare o tâmpenie să ader la o sărbătoare care să declare o singură zi în an suficientă pentru acest lucru. Să nu mi-o iei în nume de rău dar nu sunt absolut deloc adeptul importului de sărbători de parcă noi ne-am fi născut ieri şi nu ştim de nici unele. Cu atât mai mult mi se pare aiurea să existe o zi din an în care să-mi arăt recunoştinţa. Asta e pentru ignoranţi. Pentru cei care uită să spună „Mulţumesc” ori de câte ori este nevoie.

    Apreciază

  2. Nu iau nimic din ce spui în nume de rău, îți prețuiesc libertatea de exprimare. Și sunt de acord cu ce spui, într-o mare măsură. Doar că, pentru mine, a fost o plăcere să scriu lucrurile pentru care sunt recunscătoare în acest moment, în special știind că astfel o să ajut niște copilași să fie mai fericiți🙂

    Apreciază

      1. Poate nu ar fi rău să evoluăm puţin şi spiritual, astfel încât să nu prevaleze conflictual, interesul strict personal.
        Mă uit cu strângere de inimă, cum aşa zişii drept credincioşi, îşi calcă semenii în picioare, pentru un strop de agheazmă sau un bob de colivă.
        Sau atingerea Sfintelor moaşte.
        Când vom fi depăşit acest handicap, vom fi făcut primul pas către spiritualitate, către nobilele tale sugestii.🙂
        Onu

        Apreciază

        1. Atingem un subiect sensibil: credincioșii. Eu nu o să-i înțeleg niciodată. Nu ar trebui să-ți manifești credința cât mai puțin vizibil? Îmi aduc aminte de o pildă despre care mi s-a vorbit la școală în care un om spunea peste tot că el postește și-și turna cenușă în cap în văzul lumii. Cam așa îi văd eu pe credincioșii de la noi (să mă ierte cei care într-adevăr sunt religioși și nu au de-a face cu ceea ce descriu eu). Nu poți să te închini și să atingi niște moaște în alte zile de-a lungul unui an? Despre mâncare nu zic nimic pentru că românul e învățat (prost) să accepte orice i se dă gratis, chiar dacă nu are nevoie de acel orice, iar despre agheazmă, sfânta agheazmă am auzit și eu că de ceva vreme nu e decât apă de la hidranți. Și dacă tot am început a zice, cred că e musai să zic că exemplele ar trebui să vină de la oamenii ”mai sus” decât majoritatea noastră, a oamenilor de rând; în cazul acesta de la preoți, mitropoliți, patriarh. Dar ce să facă omul dacă până și ei aleargă după bani, au haine cusute cu fir de aur, bisericile sunt mai multe decât școli și spitale și sunt pline de obiecte din aur, argint și nu-mai-știu-eu-ce. Deja a expirat zicală ”Nu face ce face popa, fă ce zice popa.” Aș fi preferat să fie ici-colo câte o bisericuță micuță de lemn, dar în care să găsesc ceea ce caut atunci când ajung pe-acolo, dar rămân doar cu dorința.

          Apreciază

Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s