Fortăreața digitală, Dan Brown


”Orice e posibil. Imposibilul ia însă mai mul timp.”


O carte pe care am citit-o (aproape) fără răsuflare.

Nu mai citisem nimic scris de către Dan Brown înainte, deși urmăream de mulți ani să-i citesc Codul lui DaVinci. Întâmplarea a făcut însă să-mi cadă în mâini Fortăreața digitală.

Și totuși am avut anumite așteptări. Din cele 431 de pagini, primele 300 m-au dezamăgit (într-un fel). Norocul meu că nu las nicio carte neterminată. Am continuat să citesc și într-un final am fost mulțumită. Ultima parte a cărții a fost exact așa cum speram.🙂

 

Serviciile secrete au fost mereu o curiozitate specială. Am eu un crez că există cineva sau ceva care ne controlează pe toți. Păcatul meu e că nu mă pricep la explicații și la spus lucruri foarte concrete, mai ales că nu am niciun fel de dovezi. Poate e vorba chiar de organizații de genul celei din carteaa lui Brown, nu știu, dar aș fi dezamăgită să nu fie așa. La fel de dezamăgită ca și când aș afla că în acest întreg Univers nu există altă formă de viață decât pe Pământ.

 

Înainte de a vă spune pe scurt despre ce e vorba în Fortăreața digitală, vă mai spun un lucru: eu sunt de acord să-mi fie spionat telefonul și e-mail-ul. Cu siguranță nu m-aș simți în largul meu să fiu urmărită fizic, așa cum se întâmplă în China sau Coreea de Nord, și cum probabil se întâmpla pe vremea lui Ceaușescu, sau, mai rău, cum descrie George Orwell în nuvela 1984.. Ideea e să existe totuși libertatea de exprimare. Nu am nimic de ascuns. Înțeleg că spionajul ăsta are ca scop principal identificarea actelor teroriste, etc. Ar fi într-adevăr mai dificil să se organizeze revolte împotriva guvernelor în aceste timpuri în care oamenii sunt mult mai comozi să folosească tehnologia și internetul pentru a comunica. Oricum nu pare nimeni din România interesat de astfel de lucruri. Și nici nu cred că se gândește cineva să atenteze asupra noastră.

Escapada romantică pe care o plănuiseră Susan Fletcher (angajata NSA) și David Becker (profesor universitar) este amânată de un eveniment la care nimeni nici nu îndrăznise să se gândească.

NSA (National Security Agency) e mereu cu un pas înaintea tuturor, descifrează mesaje și împiedică răufăcătorii chiar și în ultimul moment. Mai ales de câțiva ani încoace, de când au creat TRANSLTR, un computer al cărui ”creier” ocupă adâncimea a aproape 8 etaje subterane și care poate descifra orice cod. Nimeni în afară de angajați nu știe de existența acestui computer.

Lucrurile o iau razna când un fost angajat NSA: Ensei Tankado, un geniu criptograf și un pacifist care este împotriva TRANSLTR și a faptului că datorită acestuia nimeni nu mai are intimitate, crează un algoritm impenetrabil, adică un cod pe care nimeni și nimic nu îl poate descifra, pe care îl botează Fortăreață digitală. Acesta postează o variantă gratuită a fortăreței pe site-ul lui, dar fără cheia de acces. Pe aceasta o scoate la licitație și o va vinde celui care oferă mai mult sau o oferă gratuit tuturor în cazul în care cineva îl va ucide. De aceea face deseori declarații că are un partener.

Acesta din urmă este motivul pentru care într-o dimineață David este trimis în Spania pe urmele cheii de acces aflate în posesia lui Tankado, iar Susan este chemată la sediul NSA pentru a da de urmele partenerului lui Tankado.

Toți se află sub comanda directorului-adjunct Trevor Strathmore, care vrea să se pensioneze și vrea să facă acest lucru în stil mare, dând lovitura cu Fortăreața. El își imagină că putea insera o portiță în algoritm în așa fel încât să poată descifra în continuare coduri fără însă a ști cineva din lumea asta largă că se poate face asta. Ambiția lui este prea mare, minte și ucide pe aproape toți care sunt implicați în această poveste și se dovedește a fi îndrăgostit de Susan. Când își dă de fapt seama că nu există niciun partener al lui Tankado și că Fortăreața e de fapt un virus proiectat să distrugă TRANSLTR, iar Susan află tot ce a făcut și crede chiar că l-a ucis și pe David, el încearcă să o convingă pe aceasta să-l ierte și să-și clădească o viață împreună, dar sfârșește prin a muri în explozia super-ccomputerului.

Lucrurile însă nu iau sfârșit aici. Susan reușește să scape prin liftul din biroul directorului-adjunct și este luată în primire de directorul mare care speră că aceasta îl va ajuta. Pe lângă distrugerea TRANSLTR, virusul afecta și banca de date a agenției, cea care conținea cele mai mari secrete din lumea întreagă, în sensul că distrugea toate barierele securizante ale acesteia, iar orice persoană conectată la internet putea avea acces la fișierele top-secrete. Directorul fusese cu un pas înaintea lui Strathmore, îl urmărise și știa exact ce făcuse acesta, prin urmare, după ce află de la Susan și Jabba (”îngerul păzitor al tuturor sistemelor computerizate din NSA”) care e treaba cu acest virus și că în Spania se afla singura cheie de acces, ia legătura cu oamenii pe care îi trimise acolo. Aceștia nu știau nimic despr nicio cheie, dar cu ei se afla decedatul ucigaș plătit de Strathmore, dar și David, care era în viață. Susan, ”amorțită” până atunci își revine și încep toți să caute mult necesitata cheie de acces.

Misiunea lui David în Spania fusese aceea de a găsi inelul lui Tankado, pe care acesta inscripționase ceva. Inelul merge din mână în mână, ceea ce îl face pe om să trăiască o adevărată aventură (și care mie mi s-a părut cu adevărat o glumă proastă – aici m-a dezamăgit într-adevăr Brown), pentru ca în final să se descopere că inscripția nu era decât o întrebare care îi plăcea mult lui Tankado și care era scrisă în latină.

Urmează o serie de descoperiri în structura algoritmului, iar căutarea le este oarecum ușurată de faptul că cheia e numerică. Timpul pe care îl au la dispoziție se scurge din ce în ce mai repede, dar Susan și David își dau seama în același timp care e parola care a stat de la bun început chiar sub nasul lor: cifra 3, numărul degetelor deformate ale lui Tankado.

Chiar dacă hackerii reușiseră să transfere unele date din bancă, filtrele de securitate ale acesteia au fost refăcute imediat, secretele lumii au rămas secrete, iar Susan și David s-au putut bucura în sfârșit de escapada lor în doi. Totul e bine când se termină cu bine. 

 

Dragoste, mister, pericol, haos – ingredientele unei cărți interesante. A fost o lectură plăcută, ușoară datorită capitolelor scurte care parcă jucau ping-pong printre scene. Pe ici-colo am observat asemănări cu The ring al lui Koji Suzuki, și mi-am adus aminte de zecile de ore de programare C++ din liceu, de algoritmi și coduri pe care încerc să le uit.😀😀😀

 

Notă: 4 din 5

 


7 thoughts on “Fortăreața digitală, Dan Brown

Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s