Lovefool


Bărbații sînt niște proști, mi-a spus de curînd o prietenă la telefon. Suferea după un bărbat în cel mai simplu, mai banal și, totodată, mai profund mod cu putință. Era îndrăgostită și plângea, iar asta m-a marcat, pentru că această prietenă este una dintre cele mai inteligente și puternice femei pe care le cunosc. N-o mai văzusem într-o asemenea stare, iar acum era în sevraj după bărbatul iubit (dragostea e adicție mi s-a plâns ea) și voia să știe de la mine: La ce bun toate astea? Ce e de înțeles aici?. Cîteva zile mai târziu, o altă prietenă mi-a spus, indignată: N-am să înțeleg niciodată de ce bărbații sunt dispuși să depună atîta efort doar pentru a face sex cu tine! Bărbații sînt cam proști. În aceeași seară (nu, nu fabulez), o a treia prietenă era părăsită printr-un e-mail scris stângaci și cu dezacorduri, pe care mi l-a și citit. I-am spus că nu merită să sufere cîtuși de puțin după un bărbat care face greșeli gramaticale.

Aceste prietene ale mele sînt (și n-o spun doar pentru că sînt prietenele mele și vor citi acest articol) printre cele mai frumoase, mai inteligente și mai amuzante persoane pe care le cunosc. Cînd intră într-o cameră sau într-un club nu rămîn neobservate și orice bărbat ar fi fericit să obțină atenția lor. Cu toate acestea, nu reușesc să fie mai fericite în dragoste decât alte fete, cu infinit mai puține calități. Înseamnă asta, oare, că bărbații chiar sînt proști și nu apreciază la justa valoare sentimentală ce-ar putea avea?!

Ar trebui să scrii în ELLE despre asta, mi-a spus una din ele, și asta fac acum. Pentru că eu cred că dragostea nu are legătură atît cu calitățile noastre, cît cu defectele. Și femeile se comportă la fel de rău cînd vine vorba de relații, prostia în dragoste nu este apanajul unui singur gen.

Un personaj masculin dintr-o povestire a lui Neil LaBute spunea că, în ciuda opiniei populare, bărbații nu dezbracă mental femeile frumoase pe care le întâlnesc și că fiecare bărbat proiectează pe ecranul minții un fel de film despre cum i-ar plăcea să arate viața lui împreună cu femeia respectivă: Fiecare bărbat poartă cu sine o filmotecă secretă turnată cu fiecare femeie pe care a întîlnit-o cîndva. Mai mult decît atît, uneori bărbații își alipesc în secret numele lor de prenumele femeilor de care se îndrăgostesc, ca să vadă cam cum ar suna. În ceea ce mă privește, pot spune că e adevărat ce spune personajul lui Neil LaBute. N-a trecut chiar mult de cînd am pățit chiar eu ceva asemănător. După suficient de mult timp petrecut împreună, încît să ne dăm seama amîndoi că ar fi o prostie să continuăm (Te căsătorești cu cel cu care vrei să continui conversația, după cum zicea F.M. Ford), ne aflam împreună într-o cafenea, la masa de lîngă geam (afară ploua), era seară și beam vin la lumina unei candele, iar eu îi povesteam secvențe de viață potențială din filmul meu imaginar cu ea. Era foarte frumos ce urma să se întîmple în viața noastră, pentru că acela, înțelesesem, era și filmul ei. Mă asculta cu ochii în lacrimi, dar asta n-a împiedicat-o să mă părăsească (încă înainte să se deruleze toate creditele de final) pentru o alternativă atît de trivială încît, ca să-mi păstrez demnitatea, o trec sub tăcere.

Din experiența mea, în dragoste, și femeile sînt la fel de proaste ca bărbații. E ca și cum dragostea ar fi lăsate pe mâinile noastre nepricepute doar pentru a ne face rău unii altora, doar pentru a ne răzbuna nu numai pentru eșecurile trecute, dar și pe cele care vor veni. Dragostea e mijlocul cel mai ieftin și cel mai la îndemînă de a produce suferință și așa ajungem să fim cu toții la fel de superficial și de vinovați.

Intrăm în dragoste ca pe un cîmp de luptă interior cu armele cele mai nefolositoare și cu strategiile cele mai neadecvate. Ne oferim în contratimp, simțim intermitent, abandonăm prematur, insistăm inutil și sîntem unii pentru alții ceea ce alții sînt pentru noi: fie un regret, fie o aspirație, într-un lung șir în care să dorești și să fii dorit de cele mai multe ori nu se suprapun. Unul dintre personajele masculine din romanul Fărîme de viață al Zeruyei Shalev (Polirom, 2012) spune chiar asta: Dacă voi descoperi că a cere de la viață să iubești și să fii iubit e prea mult, mă voi mulțumi doar cu una dintre ele, dar cine poate împăca vreodată cu adevărat dorința de a iubi cu frustrarea de a nu fi iubit în același timp și de aceeași persoană?

Sîntem cu toții la cheremul iluziilor, orgoliilor și slăbiciunilor noastre (inclusiv pofta și frica), de aceea totul e sublim și ridicol în același timp, totul înseamnă ceva și totodată nimic și poate că nu e mare lucru de înțeles din dragoste mai mult decît faptul că orice apropiere între doi oameni poate fi definită ca două forme de neînțelegere ce speră să aibă noroc și să se neutralizeze reciproc, lăsînd în loc doar dorința și încrederea de a fi împreună. În dragoste însă totul pare că se întoarce împotriva noastră și dragostea are nenumărate feluri de a ne umili, ca și cum Universul și-ar rîde de noi de fiecare dată.

Cît despre filmele pe care le proiectăm pe ecranul minții atunci cînd avem inimile înfierbîntate de prezența cuiva, păcatul lor e că seamănă cu cele de la Hollywood și că așa vrem să fie și-n viață: cei care merită – prin frumusețe, bunătate și dăruire – să aibă parte de sărutul final în ciuda oricăror circumstanțe nefavorabile. Doar că e ca-n Woody Allen: viața nu
imită arta, imită televiziunea proastă. Și ați văzut ce se dă la televizor!”

Articol scris de Marius Chivu în ediția de ianuarie a revistei ELLE.

Să-nceapă discuțiile!😀


8 thoughts on “Lovefool

    1. Dacă, dacă, dacă…🙂
      Un tânăr cântăreț străin (nu-mi amintesc cine) cânta la un moment dat ”Mă cred foarte inteligent, dar inima mă învinge de fiecare dată” (traducere aproximativă).

      Apreciază

    1. Chiar suntem. Majoritatea dintre noi. Probabil există și excepții. Nedumerirea mea cea mai mare e: de ce ne place atât de mult să îngreunăm lucrurile, să le complicăm, să ne încurcăm în scenariile noastre? Când totul poate fi atât de simplu și ușor.

      Apreciază

    1. Dragostea CHIAR este un sentiment complicat, Simona?

      Cât despre schimbare.. am întâlnit de-a lungul vremii, atât în plan personal, cât și în plan profesional, oameni care voiau să se schimbe, care aveau nevoie să se schimbe, dar nu reușeau întotdeauna. Dragostea, uneori, nu e un motiv suficient pentru a face pe cineva să se schimbe. De obicei e nevoie de lucruri, fapte, momente care să ne cutremure și să ne zdruncine din toți rărunchii pentru a ne face mai buni, mai demni, mai altfel decât suntem.

      Apreciază

Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s