14.


Am avut o săptămână neagră.

Anii s-au adunat în număr de 14. 14 ani de dor, durere, neacceptare, tristețe, lacrimi și regrete pentru pierderea bunicului meu, omul care va însemna mereu enorm de mult pentru mine, omul căruia eu sunt astăzi EU, omul pe care-l iubesc cum nu se poate iubi.

Îmi lipsește foarte mult. Îmi lipsesc vocea lui aspră și vorbele lui blânde. Îmi lipsesc brațele muncite și îmbrățișările protectoare.Îmi lipsesc momentele petrecute împreună.Îmi lipsesc dojenirile lui.

Mai vreau să-l văd, să-l aud, să mă certe că nu sunt un om mai bun, să-l cunoască pe Matei și apoi să rămână alături de noi. Chiar cer atât de mult?


4 thoughts on “14.

  1. Nu ai de unde ști că, de acolo de unde e, nu are grijă și de tine și de Matei așa cum a avut și atunci când îl simțeai și fizic aproape.😉
    Bunica mea dinspre mamă a însemnat cam același lucru pentru mine. Și chiar și acum, când ea nu mai este, mă trezesc uneori că mă întreb înainte de a face sau a spune ceva : „Bunica ce părere ar fi avut despre asta ? Ce ar fi spus ?” Și nu cred că am luat-o razna când spun că, de cele mai multe ori, intuiesc răspunsul ei și procedez așa cum ea ar fi dorit.

    Apreciază

  2. Draga mea, să-ți spun că-ți împărtășesc tristețea ar părea insuficient. Această iubire nu ți-o poate lua nimeni, nici măcar timpul! Cred ca este trăirea cea mai înaltă pe care o poți oferi, ca dincolo de orice se întâmplă în viața ta, acest sentiment să-ți fie mereu viu.
    E atât de greu acolo, în suflet…

    Apreciază

Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s