8 ani


Începutul primăverii nu e atât de fericit pentru mine pe cât îmi doresc să fie, pentru că de fiecare dată se mai adaugă un an de când Laura mea nu mai este printre noi.

Prin viața fiecăruia trec tot felul de oameni, dar unii oameni sunt acolo de la începutul începutului. Așa sunt părinții, așa este pentru mine și Laura Stoica.

Nu știu de ce m-a pedepsit Dumnezeu luând-o la el atât de devreme, nu m-a lăsat să o văd pe deplin fericită, să-i văd copilul crescând…

Mă arde un dor nebun!

Laura, Cristi, bebe, vegheați-ne de acolo de Sus! Vă iubesc!


Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s