Dimineți frumos de imperfecte și imperfect de frumoase


Exact așa sunt diminețile noastre. Ale mele și ale lui Matei!😀 Să dezvolt:

Mi l-am dorit pe Matei cât nu se poate exprima de mult și a venit în momentul potrivit, nici devreme, nici târziu. M-am bucurat de existența lui și de perioada în care a fost în burtică, apoi în brațele mele, dar întotdeauna în gândurile și sufletul meu, ca nimic altceva.  Am trăit la maximă intensitate fiecare lucru, oricât de mic, dar peste măsură de important, care avea legătură cu bebe. Și acum, la 6 luni și jumătate de când s-a născut piticul meu e la fel. Îl iubesc foarte mult, cum nu credeam că e posibil. Unii vor spune că e normal, alții că exagerez cu atâta iubire sau că folosesc cuvinte prea mari. Eu nu știu câtă dreptate au cei care gândesc cum am zis mai înainte, dar știu că fericirea mea are un nume și că perfecțiunea există. Acestea, și chiar mai mult, înseamnă Matei pentru mine. 

E perfect atunci când râde, când plânge, când țipă sau lovește cu picioarele, când răstoarnă vasul cu mâncare pe mine sau pe el, când gângurește și încearcă să comunice cu mine, când își lasă capul pe umărul meu și când își pune mânuțele în jurul gâtului meu, când mă trezește noaptea sau când vrea alintat chiar atunci când sunt mai obosită, chiar și acum când îi ies dințișorii și e nervos din cale-afară, dar mai ales când ajung acasă de la serviciu și abia așteaptă să deschid ușa și să-l iau în brațe. 

E perfect pentru că tot ce face sunt dovezi ale faptului că e un copil, nu o păpușă (deși arată ca una) și că e voios și sănătos, ceea ce e foarte important. Abia aștept să meargă, să facă pozne și să alerg peste tot după el. Abia aștept să vorbească și să-mia dreseze toate întrebările posibile și imposibile. Pentru mine perfect rămâne.😀

Revenind la subiect, deși nu mă îndepărtasem de el, aș vrea să vă spun că nu există dimineți perfecte, că în toate familiile începutul zilei e problematic, dar nu o să vă spun pentru că nu știu dacă e chiar așa.

Știu însă că la noi trezirea se dă pe la 5-6 dimineața. Apoi avem program de masă, schimbat scutec și joacă, plus o ședință zdravănă de gângurit dacă există și chef suficient.😀 Bineînțeles că eu mă dau trezită mai greu, important e că ”ceasul deșteptător” nu se lasă, e foarte eficient. Urmează să mă pregătesc și eu pentru serviciu. Apoi ne mai alintăm puțin, iar eu plec și el rămâne, și rămâne și o parte din sufletul meu cu el. Atunci se termină diminețile noastre împreună, dar până în acel moment, totul e atât de frumos …

Poate că nu pentru toată lumea așa arată diminețile la care visează, dar pentru mine e tot ce mi-aș putea dori: să mă trezesc alături de Matei! 

El e perfect, dar eu nu sunt perfectă, așa că încerc să culeg cât mai multe informații (de calitate), iar Parentime e unul dintre site-urile favorite și de încredere. Ei au pornit  programul „Dimineţile părinţilor Parentime”, așa că dacă ești părinte, sau ești copil și vrei, poți să ne povestești și tu cum arată diminețile tale!


8 thoughts on “Dimineți frumos de imperfecte și imperfect de frumoase

Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s