Femeia: o provocare


summer-font-b-women-b-font-vintage-font-b-50s-b-font-hepburn-font-b-styleScurt și la obiect, am o provocare pentru bărbații bloggeri de pe aici: cum vedeți voi femeia? Cu ochii, cu mintea, cu sufletul. Nu femeia perfectă, femeia de lângă voi, iubita, soția, poate femeia lângă care doriți să stați o viață întreagă. Sau poate mama, sora. Sunteți liberi să vă referiți la oricine și să vă exprimați oricum.🙂

Așadar: Tiberiu, Vicol, Andrei, Sagy, Alex, NepotulAdrian, Dan, Endorfinul, Marius, Mihai, Ratzone, Domnul P, Vali, DrStoica, Onu, Flavius, Dragos, Cristian, Paul, ce ziceți?


25 thoughts on “Femeia: o provocare

  1. Mulţumesc pentru invitaţie. Şi gânduri bune, înainte de toate. Cu ocazia zilei de 8 Martie, anticipat, la mulţi ani! Postarea de mâine, în câteva cuvinte. Despre viaţa pe care o vezi frumoasă pentru că ea e lângă tine. Şi şopteşte atât de frumos. O coincidenţă – postarea era deja pregătită şi chiar se potriveşte cu „tema”.🙂

    Apreciază

  2. Ioana, tiza mea. Mă voi comporta în răspuns, precum Universul, în complexitatea sa inefabilă.
    Aparent haotic- indiferent, dar nicidecum nepăsător față de oportunitatea pe care mi-o oferi.
    .Bineînțeles, cu mulțumescul inerent și urarea pentru convenționala cifră 8.
    Dar, ca să ne percem cum se cuvine provocării tale, am și eu o rugăminte-provocare.
    Cumpără și citește cartea mea UNIVERSUL FEMININ, în care nevoia ta spirituală lansată ca o invitație, își va afla răspunsul binemeritat…
    Îmi vine peste mână, să fac sinteza acestei cărți sub forma unui articol de blog. Dar, întrucât în carte sper că am abordat răspunsul cuvenit, din și prin propriile trăiri, te invit călduros, să cumperi și citești cartea UNIVERSUL FEMININ!
    Te va surprinde comentariul meu?
    Primește-l te rog, așa cum spuneam la început,ca pe datul că femeia, indiferent de cum am privi-o, rămâne pentru Universul Uman, cea mai plăcută și dezirabilă surpriză Divină. Cu simpatie, sper reciprocă,🙂
    Onu

    Apreciază

    1. Mulțumesc și eu.🙂
      Bineînțeles că voi citi cartea, mai ales cu o așa caldă invitație. Abia aștept să o citesc și sper să găsesc acolo răspunsul căutat.
      Primesc comentariu cu mare drag și cu simpatie reciprocă, desigur.
      Numai bine,
      Ioana

      Apreciat de 1 persoană

  3. Draga Ioana, pentru ca maine este ziya internationala a Femeii, cavalerul din mine va raspunde provocarii tale in cel mai misogin mod cu putinta, prin intermediul unui articol scris cu mult timp in urma, tot ca un „afront” adus Femeii🙂

    „NEFERTITI

    Se spune că a fost, şi probabil va rămâne încă multe milenii de-acum înainte, cea mai frumoasă FEMEIE din lume! Şi pe bună dreptate, dacă ţinem cont că frumuseţea şi naturaleţea ei nu aveau nimic în comun cu elementele inseparabile ale existenţei efemerei fericiri feminine moderne, cum ar fi: silicon, vinil, botox, lipo(sucţie/absorbţie), elemente compatibile doar cu cocalarismul post-medievalo-cretinoid al cavalerilor de bani-gata, ce, paradoxal, nu mai apar pe cai albi… ci călăresc sute, poate mii, de cai(-putere), atât timp cât elementele mai-sus menţionate îşi păstrează strălucirea, după care, elementul chimic liber în natură, numit „femeie”, este schimbat, ca şi aerul expirat, cu un alt element, mai proaspăt… Acestea fiind spuse, în cel mai misoginist mod cu putinţă, îmi voi permite tupeul şi nesimţirea de a vă cere doar atât: Doamnelor… Domnişoarelor… FEMEI… Fiţi NATURALE!
    (Marius Mig, 08.07.2012)”

    Apreciază

  4. Scuze, abia astăzi am văzut notificarea în e-mail. E un cont de e-mail asociat blogului și cum am renunțat la blog din vara anului trecut, intru din an în Paște pe el. Mi-am cam ieșit din mână cu scrisul. Și nici timpul nu mi-e tocmai prieten. Dar, măcar să nu spun că nu am semnat și eu condica, las parte a textului publicat pe blog anul trecut. Să nu fie cu supărare, rogu-te…
    „Acum, data din calendar mă face să revin la … eternul feminin. Mărturisesc că până la anii ăştia am avut o relaţie specială cu toate domnişoarele şi doamnele care, în vreun moment al tumultoasei mele existenţe, mi s-au aflat prin preajmă. Şi am să încerc acum o explicaţie pentru care acest lucru s-a întâmplat. No, vedeţi voi, atunci când se discută despre ceva, orice, într-un grup de bărbaţi, poţi lejer să îţi trimiţi la culcare 80-85% dintre neuroni. Cei rămaşi alerţi îţi vor fi suficienţi pentru a te integra în subiectul discuţiei. Fiindcă bărbaţii, ei între ei, sunt brutal de direcţi şi nedrept de simplişti în logică şi-n exprimare. Trasează totul în tuşe viguroase, rectilinii, plictisitor previzibile. Dacă ai citit ceva la viaţa ta, dacă nu ai trecut prin viaţă aşa cum trece un pârţ prin atmosferă, dacă ai ochii larg deschişi la tot ceea ce se întâmplă în jurul tău şi eşti pus la curent cu noutăţile relevante, nicio discuţie purtată într-un grup de bărbaţi nu-ţi va aduce nimic nou. Va fi superfluă. Sunt doar mici inutilităţi, superficiale şi cronofage, pe teme umilitor de sărace ca varietate. Politică, fotbal, femei şi … mai sunt ? Cam nu.

    Alta este situaţia însă dacă în acel grup de bărbaţi ce pun ţara la cale cu halbele de bere-n faţă, apare fie şi doar o singură femeie. Discursul liniar al bărbaţilor capătă nuanţe şi, fiecare după pricepere, încearcă să dea din el tot ce are mai bun. Să nu fiu greşit înţeles. Mă simt bine şi în compania bărbaţilor dar e mai mult un simplu exerciţiu de destresare. Cam ca atunci când, după o zi de muncă ajungi acasă, dai jos costumul de pe tine, îţi scoţi cravata de la gât, ciorapii mirosind uşor a acrişor, cămaşa transpirată la subraţ şi, rămas gol puşcă, te trânteşti într-un fotoliu şi zaci aşaaaa… preţ de câteva clipe, practic imaterial şi cert golit de gânduri. Ca să continui cu metafora, discuţia cu o femeie, e baia care urmează momentului de relaş în care te-ai scărpinat absent la oo în fotoliu. Baia fierbinte, cu săruri de baie, cu un pahar de vin lăsat pe marginea căzii, cu spumă, şi arome. Poate şi cu hidromasaj, dacă-ţi dă mâna. Fiindcă desenul discursului unei femei nu este rectiliniu şi direct ca al bărbaţilor, ci închipuie curburi şi arabescuri care, asemeni rotunjimilor ce-i definesc eteric trupul, se compun în corole de flori de câmp, în nori pufoşi şi alburii, în gustul de frăguţă al vinului păstrat în amfore voluptoase, în sunetul plin ce te-nconjoară sferic, sunet născut din coapse feciorelnic-domoale de vioară. Ori, după caz, dacă neatent ai provocat, imaginează creste de valuri furtunoase, aştri rotunzi ce luminează alb-ascuţit în rece întuneric. Oricum, indiferent de context sau cât de încărcată ori destinsă este atmosfera, un dialog cu o femeie este o provocare. Nu doar că îţi trezeşti şi-ţi biciui întreg batalionul de neuroni valizi ci ajungi să te uiţi disperat în jur încercând să mai găseşti alţii pe care să îi iei, fie şi cu titlu de împrumut. Şi chiar dacă există deja celebrul clişeu al faptului că nu s-a născut încă bărbatul care să înţeleagă perfect femeile, nu îţi permiţi să nu încerci să o faci tu, atunci, fix în acel moment. Vrei asta. Ţi-o doreşti. Ţi se insinuează volens nolens în gânduri şi în gesturi. Provocarea este prea prezentă, prea apetisantă, prea irezistibilă. Poate din dorinţa de a te strădui, ca impuls ancestral, să domini. Nu ştiu, nu mi-am pus niciodată problema aşa. Cert e că te bagă în priză, te face să dai, fără rezerve, tot ceea ce ai tu mai bun în tine. Iar asta nu te face decât să evoluezi. Fiindcă finalul unui dialog purtat cu o femeie te face să te analizezi. Să vezi unde-ai bifat cu plus şi unde sunt minusurile pe care, în viitor nu ai mai vrea să le repeţi. Nu ştiu de alţii, evit de mult să mai comit păcatul aspru-al generalizării dar, pentru mine cel puţin, aşa au fost cele mai multe dintre discuţiile purtate cu o femeie. De aceea eu am căutat mereu prezenţa femeilor şi m-am simţit mereu teribil de bine avându-le aproape. Şi poate că unul dintre cele mai preţioase daruri cu care bunul Dumnezeu m-a copleşit (că am şi o minune de copil, remember ?🙂 ) e faptul că, cum necum, am fost mereu nu numai acceptat ci şi îndrăgit de femeile care, sub o formă sau alta, au fost prezente până acum, în viaţa mea.
    Motiv pentru care astăzi, celor pentru care acest gest este fizic posibil, le voi oferi un buchet de flori. Pentru voi, domnişoarele şi doamnele cu care mă întâlnesc doar sub această nedreaptă formă a dialogului virtual, am lăsat aceste gânduri. Şi, dacă vreodată am greşit cu ceva, să mă iertaţi. Sunt doar un amărât de bărbat care vă caută compania fiindcă, prin ceea ce sunteţi, aţi făcut din el un om mai bun.

    La mulți ani !”

    Apreciază

Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s