Un prinț/ o mie de broscoi urâți


5478a15aa8a0d1e75791dad3d5c0f929Aș fi vrut să scriu o poveste frumoasă, despre oameni care trăiesc fericiți, unul alături de celălalt. Dar nu..nu pot. Și nu pentru că nu vreau, ci pentru că fiecare poveste frumoasă are înaintea ei o poveste mai puțin frumoasă. (Altfel nu am aprecia-o, nu-i așa?) Și-n povestea aceasta mai puțin frumoasă este vorba despre un broscoi. Și despre ”prințesa” noastră. Dar poate fi despre toate prințesele din lume, până la urmă. Și, dacă nu exagerez, despre toți broscoii din lume, care sunt cam mulți (în comparație cu prinții și prințesele). Și urâți. Poate nu pe dinafară, dar sigur pe dinăuntru; datorită caracterului, frustrărilor, neîncrederii, suferințelor, rănilor interioare, nefericirii în care ajung să te târască și pe tine, doar pentru a nu fi ei singuri. Pe dinafară pot fi ei cât de atrăgători, îngrijiți, tu poți să te miri că au pus ochii pe tine, dar aparențele sunt înșelătoare, doar știi asta, iar ei rămân doar niște oameni incapabili să iubească.

Oricât i-ar păsa prințesei și oricât s-ar strădui să ajungă în sufletul broscoiului, nu poate, pentru că deasupra sufletului lui se află un ego super-mega-uriaș. Lui îi pasă doar de el, își dorește să aibă întotdeauna dreptate și să i se facă pe plac, pentru că merită, pentru că i se cuvine, și numește asta iubire și respect de sine. Dragul meu, mai gândește-te, s-ar putea să fie toxică! Ca să primești (orice!), trebuie să oferi. Puține femei oferă mult fără să primească nimic. Și acelea sunt proaste, așa ca prințesa asta. Să nu îndrăznești să o compătimești! Nici ea nu o face. Pentru că, dragul meu, ea chiar o merită! A lăsat să i se vândă iluzii, amăgiri, momente care păreau frumoase, perfecte (așa imperfecte, cum erau ele), speranțe… De bună voie și nesilită de nimeni a pus botul la tot (scuzați expresia).

E trist să aibă iubire de dat și timp de împărțit, și să dea peste unul ca el, după care să-și piardă capul, bucăți din suflet și poate zeci de lacrimi… Unul ca el, care nu știe ce vrea, ce are nevoie, ce îi trebuie, dar îi cere ei să îi ofere totul. Iar când ea obosește după atâtea chinuri de a-i face pe plac și de a nu reuși, el se plictișește și caută altceva. Nu o vrea pe ea, dar nici nu o lasă liberă, nu vrea să o vadă cu altul.

Și atunci ea trebuie să aibă milă și să plece de lângă el. Viața nu e un teatru de păpuși. Trebuie să aibă tăria de a spune Stop!, de a-l împiedica să îi spulbere principiile și demnitatea, idealurile și visurile, doar pentru că el nu a reușit să le păstreze pe ale lui. Pentru binele ei trebuie să se îndepărteze înaine de a i se imprima tristețea în privire și mâhnirea în suflet, înainte de a deveni o femeie singură și retrasă, înainte ca el să se joace și să facă praf tot ce înseamnă ea, să-i măcelărească sufletul, lăsându-i răni care se vindecă greu sau niciodată.

El nu se va schimba. Iubirea prințesei nu poate schimba un astfel de om, nici prezența și toată atenția ei, nici tandrețea, nici mesajele siropoase, nici compasiunea, nici răsfățul, nici mâncarea caldă. Va rămâne aceeași persoană care își controlează fiecare gest, fiecare mișcare, pentru a părea perfectă. Pe el asta îl face fericit, nimic altceva nu contează. Dar, ca într-un film horror, după ce își satisface poftele, se transformă în ceea ce este. Atunci ea trebuie să deschidă larg ochii, să fie dezgustată și să fugă, fără să se mai uite în urmă. Să fugă înainte ca el să observe că îl vede așa cum este în realitate și să înceapă să caute pretexte, doar pentru a-și confirma că nu el este cel responsabil pentru toată situația…

Ea e unică, e frumoasă, merită dăruire și respect, merită să creadă că prințul ei va apărea curând și o va iubi cu ardoare, fiindu-i devotat și oferindu-i atenție în stare pură. Acel prinț alături de care se va simți în deplină siguranță, alături de care va avea familia visată, alături de care va simți că iubirea nu este o corvoadă. Un bărbat adevărat, nu unul care pretinde a fi; bărbatul potrivit, alături de care va regăsi tot ce credea că e pierdut. Pentru el e acum momentul să se retragă și să își păstreze cât mai poate din feminitate, frumusețe, inocență.


3 thoughts on “Un prinț/ o mie de broscoi urâți

Am ceva de spus:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s