Activități care te ajută să economisești bani


De-a lungul timpului, din experiență personală și documentându-mă mai mult sau mai puțin temeinic, am adunat mai multe activități pentru care nu trebuie să scot bani din buzunar, dar care mă ajută să îmi folosesc în mod util timpul liber.

Deprinderea unei noi abilități. Te gândești probabil că ar trebui să scot bani din buzunar pentru asta. Ca să învăț să gătesc, de exemplu, aș avea nevoie de o carte de bucate și de ingrediente și de oale și de ustenile de bucătărie, și așa mai departe, nu? Fără îndoială că am nevoie de câteva lucruri, dar le consider o investiție. De asemenea, cărți pot fi împrumutate și de la bibliotecă, rețețe pot găsi pe internet și youtube-ul e plin de filmulețe. Ideea este să descopăr și să cultiv lucruri și interese noi pornind de la un subiect care mi-a stârnit mereu curiozitatea. Dacă te pasionează arta, muzica, istoria, filmul, îți recomand să urmărești evenimentele din oraș pentru că multe galerii, festivaluri, librării organizează evenimente gratuite.

Cultivarea prieteniilor. Să fiu o bună prietenă nu înseamnă neapărat să cheltui bani, este suficient să fiu acolo, alături de ei, pentru ei, atunci când au nevoie de ajutor și în momentele importante. Este valabil și pentru familie, pentru membrii familiei. De cele mai multe ori, să îți dedici 100% timpul și atenția contează mai mult decât un cadou material.

Participarea la diverse challenge-uri. Un challenge al meu include cărți și citirea lor și sunt în principal în competiție cu mine însămi. Îmi place să citesc și îmi doresc să citesc mai multe cărți bune.

Îmbunătățirea talentului artistic. Alege mediul pe care doriți să îl îmbunătățiți dintre scris, fotografie, desen, sculptură etc. – și angajează-te să creezi conținut în fiecare zi pentru câtă vreme crezi că reprezintă o provocare și că te va inspira. De o lună de zile scriu zilnic pentru blog. În mod uzual fotografiez pentru contul meu de Instagram. Cel puțin o dată pe lună fac schițe în creion. Sunt o simplă amatoare în toate acestea, dar le fac cu plăcere.

Chiar există diferite activități potrivite intereselor tale pe care le poți face investind mai mult timp în ele decât bani.

Pentru tine ce funcționeză?

A fi sau a nu fi.. Femeie


De ce te-oi fi iubind,

FEMEIE gingaşă,

Ca firul de iarbă

ce taie în două luna văratecă,

azvârlind-o în ape”…? (Nichita Stănescu)

tumblr_lhvcf3mhkp1qbedvyo1_500

Vorba românului, ”ziua bună se cunoaște de dimineață, și săptămâna bună se cunoaște de luni”. Ei bine, dacă luni m-am alăturat tovarășilor din Kooperativa 2.0 Iași pentru o vizită la aeroport, joi am continuat cu participarea la un workshop denumit sugestiv: ”Redescoperă-te, Femeie”, susținut de psihoterapeut Ana-Maria Ceornea, la clinica Armoniè.

Spun mereu că toate lucrurile se întâmplă cu un motiv și se întâmplă atunci când le este menit să se întâmple, nici mai devreme, nici mai târziu. Și o spun și acum, pentru că nu demult îi rugam pe unii dintre bărbații din blogosferă să scrie despre cum văd ei femeia. Am citit cu emoție rânduri scrise probabil cu mai multă emoție. Universul probabil m-a lăsat să ”rumeg” acele postări și gândurile și emoțiile generate de ele, pentru ca într-un final să mă aducă în situația de a mă întreba și a afla cum e femeia, din propria perspectivă.

Am văzut evenimentul pe facebook, printre câteva zeci altele și mi-a atras atenția. Am citit descrierea, am apăsat ”butonul” Particip și apoi am contactat-o pe Ana în vederea rezervării unui loc la acest workshop. Atunci și în zilele ce au urmat m-am gândit că o să aflu cumva (prin secrete cunoscute de foarte puține persoane) cum să fiu mai feminină, cum să mă iubesc și să mă prețuiesc.

Ana nu ne-a spus niciun secret, iar adevărul nu e nici el prea departe, pentru că am aflat, în primul rând, ce înseamnă să fii Femeie. E drept, nu m-am întrebat deloc în acest timp ce înseamnă să fii femeie, nici nu mi-a trecut prin minte, probabil am crezut că știu deja.

Ce am crezut eu că înseamnă să fii femeie? Un tot. O multifuncțională. Mai multe persoane într-una. Am crezut că femeie ești atunci când ești fiică (motiv de mândrie pentru părinți), soră (sprijin și model pentru frații mai mici), iubită (atentă și grijulie), soție (camarad pe viață și stâlp de susținere), mamă (oferind iubire necondiționată și educându-și cum știe mai bine copiii), prietenă (umărul pe care poți plânge liniștit și cea care se dă peste cap pentru a te ajuta să-ți rezolvi o problemă), angajata sau antreprenoarea (care își face exemplar treaba), doamna/domnișoara care zâmbește sincer, merge drept și privește înainte atunci când iese în societate. Și lista poate continua, desigur. Dar greșeam.

Suntem atât de angrenate în cotidian: copil, partener (sau lipsa acestuia), familie, familia extinsă, serviciu, societate; credem că e de datoria noastră să le facem pe toate (pentru că femeile din 1800 nu le puteau face, dar noi da); credem că e de datoria noastră să fim acolo pentru fiecare apropiat care are nevoie de noi; și ne păcălim că suntem femei îmbrăcând o fustă sau încălțând un pantof cu toc din când în când, folosind niște cosmetice sau produse de machiaj, răsfățându-ne la salon o dată pe an, când ar trebui să ne răsfățăm (în orice mod) zilnic. Pentru că da: merităm! Merităm să fim Femei, nu bărbați cu fustă, chip și corp de femeie.

A fi femeie e o stare, ce vine din interiorul nostru. A fi femeie înseamnă a te simți femeie, dincolo de toate rolurile enumerate mai sus. Suntem femei înainte de a fi fiice, surori, mame, iubite, soții, prietene, și nu încetăm să fim femei odată cu asumarea oricăruia dintre aceste roluri. Datoria noastră este să ne (re)descoperim, să alegem să ne simțim bine în pielea noastră, să ne punem pe primul loc pentru ca de acolo să ne putem dedica celorlalți, să putem să îi ajutăm, să fim capabile să le oferim din iubirea noastră. Ceea ce nu e o muncă ușoară.

Partea cea mai dureroasă nu a fost însă să aflu că nu știu ce înseamnă să fii femeie sau să realizez că sunt o femeie masculinizată (subconștientul meu probabil știa deja), dar a fost să realizez că bărbatul pleacă din viața ta atunci când te vede atât de independentă, de sigură pe tine și te aude ”lăudându-te” cu faptul că ești o femeie puternică mai des decât aude ”te iubesc”. Pleacă! Și nu se mai întoarce. Nici privirea nu o mai întoarce către tine. Te lasă cu toată ”puterea” ta, că doar nu ai nevoie de el. Și se duce acolo unde se simte la adăpost, acolo unde se simte bărbat, ceea ce el este. După multe frământări și ”de ce”-uri, iată că înțeleg acum. Acum știu unde am greșit și mă rog să am doar puterea de a nu mai repeta acest comportament.

Spre final îmi răsare în memorie un exemplu din zilele trecute, căruia nu i-am dat nicio importanță la momentul respectiv: dimineață, o stație oarecare, la urcarea în tramvai, eu (blugi, teniși, părul strâns) și vreo patru-cinci bărbați de vârste diferite (fiecare îndreptându-se spre serviciu probabil), niciunul nu m-a lăsat să urc înaintea lui. Oare de ce? Cavalerismul nu mai există? L-a omorât cineva? Ce rol am sau am avut în acest ”proces”?

Nu ar trebui să îmi mai cumpăr singură până și flori. Nu ar mai trebui să car cale de trei etaje plasele pline cu cumpărături. Nu ar mai trebui să desfund chiuveta. Nu ar mai trebui să schimb becul care s-a ars. Ar trebui să încetez să cred că pot și să încerc să le fac pe toate. Ar trebui să am mai multă grijă de mine, cea din interior. Și, de ce nu, ar trebui să port mai mult rochițe, fustițe, tocuri. Pentru mine.

Am părăsit incinta clinicii așa cum îmi place: cu emoție (atâta emoție încât am vărsat câteva lacrimi – e de bun augur) și cu multe teme de gândire. Au trecut câteva zile de atunci și încă mai caut răspunsuri la întrebări înainte să adorm. Semn că mesajul a ajuns unde trebuia.

Și pentru că am cunoscut oameni minunați, plini de energie pozitivă, și-mi place fluturele albastru din clinică :D, o să îi mai calc pragul joi, 21 aprilie, cu ocazia Atelierului de relaxare.

***

Ana-Maria Ceornea este o ființă care trăiește fiecare zi ca pe o experimentare, ca pe un dar al vieții, care e în căutarea și descoperirea ei de cel puțin șapte ani, căreia îi place să lucreze cu oamenii, să comunice cu sufletele acestora, să creeze zi de zi relații sănătoase. Deviza ei este ”Ești ceea ce crezi că ești!”

De meserie psihoterapeut, a ales drumul cunoașterii și redescoperirii permanente a propriei persoane. Descoperă în fiecare zi oameni minunați care doresc să-și vadă și creeze propriul sens și propriul drum.

Foarte importante pentru mine sunt liniștea sufletului, bucuria de a trăi și iubirea propriei persoane. Cultiv zi de zi aceste minuni și viața mi se pare extraordinară! Sunt EU din ce în ce mai mult, pe zi ce trece și asta îmi dă libertatea și iubirea de care am nevoie! Sunt un călător, dar în același timp, un suveran al propriei mele vieți. Sunt o ființă creatoare, ce își croiește fiecare zi în manieră proprie și asta-mi place teribil!

Armoniè (clinicaarmonie.ro) este clinica psihologică care armonizează ceea ce fac, gândesc, simt și spun persoanele care întâmpină obstacole de ordin psihic, deoarece doar astfel vor putea avea acces la o viață fericită și împlinită. O clinică pentru oameni, pentru specialiști, care doresc să facă mai cunoscut faptul că PUTEREA e în noi. Ne putem regăsi, putem evolua și cunoaște, apelând la interiorul nostru.

Despre pasiune și altele cu.. Alex Chimu


Continui (după o lungă pauză) seria articolelor despre pasiune, cu diferiți oameni pe care eu îi respect și admir mult. Astăzi este rândul lui Alex Chimu. Lectură faină!

alex_chimu

 

1. Care este cea mai mare pasiune a ta ? Cum a apărut aceasta?

Dezvoltarea personală. A apărut inițial în urma lecturii unei cărți, Puterea extraordinară a subconștientului tău de Joseph Murphy, la vârsta de 14 ani. Apoi, a continuat ca o nevoie firească de depășire a propriilor granițe mentale. Mai nou, sătul de paradigma clasică a dezvoltării personale, am imaginat conceptul dezvoltării personale de bun-simț. E un proiect de o viață, cred. Concretizez dezvoltarea asta personală printr-o continuă muncă de a deveni un om mai bun, un specialist mai bun, un spirit mai liber.

 

2. Ce ți-a adus bun în viață ?

Conștientizarea a fost cel mai bun lucru pe care l-am realizat prin studiul dezvoltării personale. Am făcut și fac în continuare multe greșeli, dar sunt conștient de ele, mă pot detașa și pot vedea ansamblul, contextul. Apoi, mi-a fixat în minte și spirit idei de bază : nu există bine și rău, nimic nu e întâmplător, totul e perfect…

 

  1.  Mai ai timp și pentru alte pasiuni? Care sunt acestea?

Internetul, teatrul, filmele cu Al Pacino, câinii, scrisul și acuși voi adăuga și dansul pe listă. Nu am timp, ci îmi fac.

 

4. Ești o persoană ocupată? Cum îți împarți timpul?

Ocupată e puțin spus, deoarece mă străduiesc să umplu fiecare clipă a zilei cu ceva anume. Chiar dacă astfel ajung la epuizare mentală uneori. Aloc o mare parte din timp neprevăzutului, deoarece am constatat că agenda și managementul matematic al timpului elimină tot farmecul din ecuație. Cea mai mare parte a timpului o dedic deocamdată dezvoltării ca specialist în marketingul pe Internet, e o călătorie lungă și foarte incitantă.

 

  1.  Ce faci când nu faci nimic?

E greu de spus dacă există momente în care nu fac nimic. Dar, pot considera că nu fac nicio activitate solicitantă pentru creier atunci când meditez. Se întâmplă foarte rar, însă e absolut necesar să alocăm timp și meditației. Recomand Head Space pentru acest lucru, e o tehnică de bun-simț de a practica meditația, oriunde și oricând.

 

6. Cum lupți împotriva plictiselii ? Ai vreo strategie ?

Nu am timp să mă plictisesc. E singura activitate căreia nu îi aloc timp. Dacă mă plictisesc de ceva, ori abandonez, ori caut sensuri și fețe noi.

 

  1.  Ce înseamnă pentru tine o viață bine trăită / trăită așa cum trebuie ?

O viață trăită bine ia forma împăcării cu sine la finalul ei. Am un citat interesant care poate spune mai multe, e din filmul Strania poveste a lui Benjamin Button: “Poți să fii nebun ca un câine la modul cum au decurs lucrurile, poți înjura, poți blestema soarta, dar când ajungi la sfârșit trebuie să știi să te eliberezi.” Nu există viață fără regrete și fără neîmpliniri, însă dacă te străduiești să atingi scopuri care îți oferă satisfacție vei avea o viață frumoasă. DAR, bucură-te de călătorie, nu de destinație. Destinația e un imens vid în sine, nu are cum să îți ofere satisfacție. Și nu te gândi de două ori înainte să arunci zarurile, doar fă-o. Jucăm un joc cu sumă egală, toți ieșim pe zero de aici.

 

  1.  Ce crezi că este timpul ? 

O himeră, un vis, o enigmă, relativ, abstract. Știe cineva cât timp mai are ? Poate cineva să declare că are control asupra timpului ? “Sunrise, sunset “ ar putea fi imnul timpului, pentru că uneori nici nu ne dăm seama cum trec anii.

 

  1.  Ce crezi că este pasiunea ?

Un foc interior care un trebuie lăsat să se stingă.În momentul în care flacăra scade, omul începe să moară. E cam filozofic, știu, dar esența în sine e simplă. Ia-i unui om pasiunea și vezi ce mai rămâne din el. Nu văd pasiunea ca fiind pozitivă sau negativă, depinde de context. Poate fi o binecuvântare, dar poate fi și un blestem care îți distruge viața. Dar o distruge arzând lucruri din trecut care persistă în prezent și care, chiar dacă au fost bune sau rele, e bine să rămână în trecut.

 

  1.  Ce a rămas neschimbat la tine acum, raportându-ne la perioada copilăriei, adolescenței ?

Ceva ce rămâne la fiecare, rădăcinile. Nu am cum să îmi schimb rădăcinile, ar însemna să îmi tai legăturile vitale. În rest, am cu totul alte pasiuni, cu totul alte scopuri, cu totul alte concepții despre viață. Dacă e să numesc ceva, îmi place poezia la fel de mult ca atunci când aveam 2 ani și recitam primele poezii din viața mea. Am înregistrări. 😀

 

  1.  Ce nu se știe despre tine?

Ceea ce nu spun și ceea ce nu arăt. Purtăm măști în permanență, psihologii pot explica mai bine acest lucru. Obișnuiesc să fiu o persoană foarte deschisă și să spun multe povești legate de viața mea, nu îmi pot da acum seama ce anume nu știe nimeni despre mine.

 

  1.  Care a fost prima lecție de viață pe care ai învățat-o?

Am senzația că respectul a fost prima lecție de viață învățată. Respectul pentru orice și oricine. De aceea e și valoarea mea supremă.

 

  1.  Ce proiecte de viitor ai ?

Ooo, multe, numai că sunt sub forma intențiilor, nu planific pentru că nu se știe ce poate aduce ziua de mâine. În principiu, să dezvolt un proiect bazat pe dezvoltarea personală de bun-simț și un proiect de Internet Marketing.

 

  1.  Ce cărți citeai în liceu / facultate și au lăsat urme ? Câteva titluri..

De la Idee la Bani de Napoleon Hill, trilogia Conversații cu Dumnezeu de N.D. Walsch, Cum să vorbim în public de Dale Carnegie, Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis, Al doisprezecelea înger de Og Mandino, Brand You 50 de Tom Peters, Design Yourself de Karim Rashid. Uite câteva titluri. Numai că eu nu memorez titluri, ci secvențe din cărți, care mă ajută să îmi formez o viziune proprie. Sunt sute de cărți, articole, filme și melodii din care am extras fărâme, îmbinându-le în minte de uneori mă minunez ce rezultat produc.

 

  1.  Dorești să vorbești puțin despre oamenii care te-au inspirat, te-au motivat, care au însemnat ceva pentru tine ?

Cred foarte mult în ideea de mentori și le sunt profund recunoscător pentru tot ceea ce m-au învățat. Au un loc aparte în viața mea și le port un respect deosebit, suprem. Nu am să dau nume pentru că ideea de a nominaliza persoane nu mă mai încântă în prezent, nu mi se mai pare un act pozitiv să înșirui o listă de nume care pentru unii nu înseamnă nimic, iar pentru alții, ar putea avea conotații negative prin stârnirea de păreri preconcepute. Oamenii simpli sunt cei mai buni mentori. Nu cred în idoli și în oamenii care au despre sine o părere extraordinar de bună.

 

Pe curând! 😀

„Modele culturale erotice” cu Bebe Mihaescu


Între 5-9 noiembrie 2012 a avut loc, la Iași, în Cărturești din Palas Mall, ediția de toamnă a evenimentului Săptămâna PSI.

Programul a fost unul destul de interesant, dupăc um urmează:

  1. Relația cu tine însuți și cu ceilalți.
    Invitat: Magda Luchian
    Data : 5 noiembrie (luni) – ora 18.00
  2. Modele culturale erotice.
    Invitat: Bebe Mihăescu
    Data : 6 noiembrie (marți) – ora 18.00

  3. Credința – O abordare psihosociologică. 
    Invitați: Adrian Neculau și Camelia Soponaru
    Data : 8 noiembrie (joi) – ora 18.00

  4. Despre vis 
    Invitat: Cătălin Dârțu
    Data : 9 noiembrie (vineri) – ora 18.00

 

Din cauza programului meu cam încărcat nu am reuși să ajung la toate evenimentele. Rușine să-mi fie! 

Însă, în acest articol vreau să vă propun un exercițiu de imaginație pe care ni l-a propus și nouă (celor prezenți la eveniment) Vasile (Bebe) Mihăescu, pentru a scăpa de o problemă de natură emoțională sau erotică în legătură cu cineva apropiat nouă.

Urăsc să nu am timp să scriu despre evenimentele la care particip sau despre ceea ce mi se întâmplă și este demn să apară aici, pe blog, înttr-un timp relativ scurt, pentru că e foarte posibil să uit din detalii. Lucru posibil și acum. Eu promit însă să fac un efort de a descrie exercițiul cât mai corect!

Și exercițiul este:

 

Închideți ochii.

 Gândiți-vă la problema pe care o aveți.

 Apoi imaginați-vă că sunteți într-o grădină foarte frumoasă. Este multă verdeață, mult soare. Totul este perfect. Vă place să stați în această grădină. Contemplați frumusețea din jurul vostru.

 Imaginași-vă că în fața voastră a apărut o tablă neagră, ca la școală.

 Uitați-vă bine la ea.

Apoi scrieți litera A de mână. Contemplați-o.

Apoi scrieți litera B de mână. Contemplați-o. 

Apoi scrieți litera C de mână. Contemplați-o.

 Apoi scrieți o serie de cuvinte negative legate de starea voastră.

 Scrieți ”frică”. Uitați-vă bine la el. Ștergeți-l cu buretele. Încet.

 Scrieți ”neștiință”. Uitați-vă bine la el. Ștergeți-l cu buretele. Încet.

Scrieți ”tristețe”. Uitați-vă bine la el. Ștergeți-l cu buretele. Încet.

Acum scrieți un cuvânt ales de voi. Uitați-vă bine la el. Ștergeți-l cu buretele. Încet.

Apoi scrieți o serie de cuvinte pozitive legate de starea voastră.

 Scrieți ”curaj”. Uitați-vă bine la el. Ștergeți-l cu buretele. Încet.

 Scrieți ”bucurie”. Uitați-vă bine la el. Ștergeți-l cu buretele. Încet.

Scrieți ”încredere”. Uitați-vă bine la el. Ștergeți-l cu buretele. Încet.

Scrieți ”iubire”. Uitați-vă bine la el. Ștergeți-l cu buretele. Încet.

 Repetați cuvintele pozitive. Unul câte unul. Contemplați cum le scrieți.

Acum scrieți ”Eu merit să fiu fericit!”.

Încă o dată.

Și încă o dată.

Și încă o dată.

Și încă o dată.

Contemplați ceea ce ați scris.

Tabla a dispărut.

Uitați-vă bine în jur. Totul este atât de frumos și liniștitor.

Acum o să număr până la 5, iar voi o să deschideți ochii.

1

2

3

4

5.

 

Cum e? Vă simțiți altfel?

*Mulțumesc pentru ajutor în reamintirea unor detalii Andreea Todos. Îmi cer scuze dacă exercițiul nu e întocmai așa cum a fost prezentat de domnul Mihăiscu.