Provocări în căutarea inspirației


Pentru că ieri povesteam despre cultivarea intereselor personale, azi vin cu o listă de idei și de provocări care îți pot aduce mai multe împliniri în următorul an:

  • Citește 54 de cărți în 54 de săptămâni
  • Intervievează un autor
  • Citește timp de un an de zile doar cărțile pe care le ai în biblioteca personală, cumpărate sau primite cadou
  • Vizionează 54 de filme în 54 de săptămâni
  • Vizionează 12 filme nominalizate anul acesta la Oscar
  • Vizionează 12 filme lansate anul acesta
  • Vizionează 12 filme în alte limbi decât română și engleză
  • Mergi la somn înainte de miezul nopții timp de o săptămână
  • Petrece minim o oră în fiecare parc din oraș pe perioada a 4 săptămâni
  • Vizitează toate muzeele din oraș pe perioada a 4 săptămâni
  • Gătește o rețetă nouă în fiecare lună
  • Mănâncă ceva ce nu ai mai mâncat înainte în fiecare lună
  • Mânâncă vegetarian o zi pe săptămână timp de un an
  • Donează unui sărac trei obiecte vestimentare pe care nu le folosești de două ori pe an
  • Pune deoparte 5 lei în fiecare săptămână din an
  • Pune deoparte 10 lei pentru fiecare provocare îndeplinită
  • Postează o fotografie în fiecare zi timp de un an pe o rețea de socializare
  • Învață câte un cuvânt nou în fiecare zi timp de un an
  • Scrie-ți visele în fiecare dimineață timp de o lună
  • Desenează același lucru în fiecare zi timp de o lună
  • Fă-ți patul în fiecare dimineață timp de un an
  • Mergi 10.000 de pași în fiecare zi timp de un an
  • Scrie câte o postare pe blog în fiecare săptămână timp de un an
  • Scrie câteva versuri în fiecare zi timp de un an
  • Meditează câte 10 minute pe zi timp de un an
  • Citește ceva nou pe Wikipedia în fiecare lună
  • Vorbește cu cineva în fiecare zi timp de un an
  • Dăruiește cel puțin un compliment în fiecare zi timp de un an
  • Ascultă o melodie nouă în fiecare zi timp de un an
  • Gătește cu un ingredient nou o dată pe lună
  • Vizionează câte un film pe lună la cinema
  • Fotografiază același loc în fiecare lună timp de un an
  • Fă voluntariat o dată pe lună
  • Fă o prăjitură diferită în fiecare lună
  • Scrie (și trimite) o scrisoare de mână în fiecare lună
  • Cumpără câte un buchet/ un ghiveci de flori în fiecare lună și eventual dăruiește-le
  • Ascultă muzică live cel puțin o dată pe lună
  • Scrie-ți ție însuși o scrisoare și citește-o fix peste un an de zile

Activități care te ajută să economisești bani


De-a lungul timpului, din experiență personală și documentându-mă mai mult sau mai puțin temeinic, am adunat mai multe activități pentru care nu trebuie să scot bani din buzunar, dar care mă ajută să îmi folosesc în mod util timpul liber.

Deprinderea unei noi abilități. Te gândești probabil că ar trebui să scot bani din buzunar pentru asta. Ca să învăț să gătesc, de exemplu, aș avea nevoie de o carte de bucate și de ingrediente și de oale și de ustenile de bucătărie, și așa mai departe, nu? Fără îndoială că am nevoie de câteva lucruri, dar le consider o investiție. De asemenea, cărți pot fi împrumutate și de la bibliotecă, rețețe pot găsi pe internet și youtube-ul e plin de filmulețe. Ideea este să descopăr și să cultiv lucruri și interese noi pornind de la un subiect care mi-a stârnit mereu curiozitatea. Dacă te pasionează arta, muzica, istoria, filmul, îți recomand să urmărești evenimentele din oraș pentru că multe galerii, festivaluri, librării organizează evenimente gratuite.

Cultivarea prieteniilor. Să fiu o bună prietenă nu înseamnă neapărat să cheltui bani, este suficient să fiu acolo, alături de ei, pentru ei, atunci când au nevoie de ajutor și în momentele importante. Este valabil și pentru familie, pentru membrii familiei. De cele mai multe ori, să îți dedici 100% timpul și atenția contează mai mult decât un cadou material.

Participarea la diverse challenge-uri. Un challenge al meu include cărți și citirea lor și sunt în principal în competiție cu mine însămi. Îmi place să citesc și îmi doresc să citesc mai multe cărți bune.

Îmbunătățirea talentului artistic. Alege mediul pe care doriți să îl îmbunătățiți dintre scris, fotografie, desen, sculptură etc. – și angajează-te să creezi conținut în fiecare zi pentru câtă vreme crezi că reprezintă o provocare și că te va inspira. De o lună de zile scriu zilnic pentru blog. În mod uzual fotografiez pentru contul meu de Instagram. Cel puțin o dată pe lună fac schițe în creion. Sunt o simplă amatoare în toate acestea, dar le fac cu plăcere.

Chiar există diferite activități potrivite intereselor tale pe care le poți face investind mai mult timp în ele decât bani.

Pentru tine ce funcționeză?

Cele … dorințe


Printre lucrurile pe care obișnuiam să le fac la început de an se numără și lista cu dorințe, rezoluții, proiecte, planuri pentru noul an.

Nu mai este cazul.

Sunt câteva lucruri pe care îmi propun să le fac anul acesta, dar nu le pot cuprinde în categoriile de mai sus. Poate pentru că sunt banale și știu că le voi face.

Sinceră să fiu nu îmi doresc nimic ce pare imposibil sau greu de realizat.

Mi-am propus să fiu sănătoasă. Dacă am grijă de mine, mănânc echilibrat, fac mișcare și mă îmbrac corespunzător vremii, nu văd de ce nu aș fi sănătoasă.

Mi-am propus să citesc și să călătoresc. Dacă mă organizez le pot face.

Mi-am propus să iau permisul de conducere și să mai fac o specializare la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. E nevoie să ajung în Iași să iau niște documente și apoi să trec la fapte.

Restul lucrurilor vor veni de la sine. Eu așa cred.

What I Talk About When I Talk About Running sau Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă


Tocmai am terminat de citit a doua oară în cinci zile cartea lui Haruki Murakami. (Iar afară ninge liniștit.)

Ai ghicit! Atât de mult mi-a plăcut. Fără exagerare, simt că aș mai putea să o citesc de câteva ori. Fără să mă plictisesc de ea. Poate chiar aș învăța-o pe de rost. Dar cu siguranță aș înțege mult mai bine tainele ei. Pentru că nu mi se pare o simplă carte, un simplu volum de memorii. Și pentru că îl consider pe Haruki Murakami un scriitor genial, pe care îl ador. Deși literatura lui nu e ușor de citit. Pe mine mă acaparează mereu și ajung să nu pot lăsa cartea din mână până ajung la final, după care mă mustră conștiința că m-am grăbit atât. De fiecare dată mi-ar fi plăcut să savurez mai mult lectura.

Cartea aceasta însă e altceva. Și are doar 230 pagini citibile. 

Mă străduiesc să îmi amintesc o altă carte atât de ușor de citit, chiar prea ușor, și nu reușesc. Nu cred că e o părere strict subiectivă pentru că eu personal îl ador pe scriitor. Are un stil lejer, captivant, comic și amuzant pe alocuri, nu rareori mă trezeam că citesc cu un zâmbet ușor pe față.

Secretul poate fi faptul că e scrisă sub formă de notițe – adunate pe parcursul a un an, ceea ce îmseamnă relativ foarte puțin – despre alergare și scriere, acum sunt subiectivă, la nivel profesionist.

Îmbietor a fost faptul că la recitirea unora dintre paragrafe tot eram surprinsă de ceea ce citeam (nu se pune problema să fi uitat de ele, dat fiind că le-am recitit atât din scurt – e vorba de talentul scriitorului), altora le găseam noi înțelesuri. Nu mă pot abține să mă întreb cum ar sta lucrurile la următoarea recitire sau până la a câta lectură mi-ar lăsa impresii diferite?

Mai am cărți care își așteaptă rândul, nu pot să spun sigur că o să o citesc din nou în zilele următoare, însă e cert că e una dintre cărțile pe care le-aș citi o dată pe an și chiar voi face asta (mai face cineva așa ceva? – vreau să știu 🙂 ) – o analogie la o particularitate a cărții, nu divulg mai multe, te las să o savurezi dacă îți dorești. Cred că e ”imboldul blând” care mi s-ar potrivi atunci când aș fi în pană de motivație. 

Las mai jos câteva citate care mi-au atras atenția, care mi-au plăcut, în care m-am regăsit, nu înainte de a recunoaște spășit că încă de la primele pagini m-a făcut să cred că și eu pot să alerg zilnic, să îmi fac o rutină din acest stil de viață, am mai încercat în trecut, prin urmare știu că îmi place, dar nu am pus încă în practică – nu știu ce mă oprește, nici ce a făcut-o altădată. Poate doar faptul că mie mi-ar place să am un ”partner in crime”.

”Experiența m-a învățat că nu putem trăi singuri – de altfel, un lucru cât se poate de evident.”


”Gândurile … sunt ca norii de pe cer. Nori de diverse forme și mărimi, care vin și pleacă. Dar cerul rămâne cer, iar norii nu sunt decât niște musafiri care trec mai departe și dispar în zare. Cerul e ceva ce există și nu există în același timp. Are substanță și totodată nu are. Iar noi nu putem decât să luăm această întindere vastă așa cum este și să ne cufundăm în ea.”

”… oamenii reșesc să își clădească propria personalitate și să-și păstreze propria individualitate tocmai din cauză că sunt diferiți.”

”… singurătatea este, cu mici diferențe, un lucru inevitabil în viață. Dar ea îți macină sufletul și ți-l dizolvă ca niște stropi de acid care se preling dintr-o sticlă. E ca o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Pe de o parte îți apără inima, pe de alta ți-o sfâșie necontenit pe dinăuntru.”

”… ce nedreaptă este viața. Ceea ce unii oameni nu obțin fără efort, alții capătă fără să miște un deget.”

”Viața e în esență nedreaptă. Ăsta e un lucru indiscutabil. Dar eu cred că oricât de nedreaptă ar fi situația în care te-ai afla, poți găsi o formă de echitate. Poate că asta cere timp și efort sau poate că degeaba investești timp și efort. E la latitudinea fiecăruia să hotărască dacă merită sau nu să caute această dreptate.”

”… eu unul nu sunt de părere că dacă ai voință, poți face orice. Lumea nu e atât de simplă.”

”Oamenii sunt făcuți să se țină de ceea ce le place și să abandoneze ce nu le place. O vagă legătură cu voința tot există, dar oricâtă voință ar avea cineva, oricât nu i-ar plăcea să se lase păgubaș, nu poate să se țină multă vreme de un lucru care nu-i e pe plac. Și chiar dacă ar reuși, sigur nu i-ar face bine la sănătate.”

”Lucrul cel mai important pe care îl învățăm în școală este acela că ”cele mai importante lucruri nu se învață la școală”.”

”… n-am decât să mă resemnez și să mă mulțumesc cu ce am. Asta este o regulă a vieții, iar eficacitatea nu e un principiu după care să judecâm ce valoare are viața noastră.”

”… un afiș pe care scrie ”Mușchii se pun greu și se pierd ușor. Grăsimea se pune ușor și se pierde greu”. O realitate nesuferită, dar rămâne o realitate.”

”Corpul este un sistem extrem de practic. Trebuie să îi provoci durere intermitent, pe o perioadă mai lungă, ca să înțeleagă mesajul. Rezultatul este că va accepta de bunăvoie (sau poate nu) volumul de mișcare la care e supus. După aceea împingi ușor limita superioară. Puțin câte puțin. Cât să nu facă pană.”

”… într-o anumită măsură, e inebitabil să pierzi. Nu ai cum să învingi la nesfârșit. Pe șoseaua vieții, e imposibil să gonești încontinuu doar pe banda de depășire.”

”Vreau să învăț din fiecare eșec și să aplic lecția învățată data viitoare. Să fac asta măcar cât mai sunt în stare.”

”Scriu ca să dau un făgaș gândurilor mele.”

”Când ne moare trupul, oare și gândurile noastre dispar într-o clipită, odată cu el?”

”Fără talent literar nu ești scriitor oricât te-ai strădui. Este mai degrabă o precondiție decât o calitate necesară. Fără combustibil, mașina nu merge, oricât de grozavă ar fi ea.”

”… tinerețea înseamnă să fii plin de vitalitate. … A fi tânăr și talentat e ca și cum ar avea aripi.”

”Inimile lor măasră timpul încet, căzute pe gânduri.”

”… îmi dau seama că eu nu sunt decât o piesă minusculă în uriașul mozaic al naturii. Nu sunt decât unul dintre elementele înlocuibile ale naturii, ca apele râului care curg pe sub pod, îndreptându-se către mare.”

”… dacă tot faci ceva, atunci fă-o cum trebuie (sau în unele cazuri, chiar mai bine de atât).”

”Nu știi ce-ți aduce ziua de mâine pânu nu trece ziua de azi.”

”Poate veți înțelege și dumneavoastră ce a lăsat în mine cursa aceea atât de dură – lucruri care te bucură și lucruri care nu prea au cum să te încânte. Sau poate veți spune doar că nu puteți să pricepeți așa ceva.”

”Nu era nevoie să mă gândesc la ce urma. Cerul, vântul, iarba, vacile care pășteau, spectatorii, ovațiile, lacul, romanele, realitatea, trecutul, amintirile, toate acestea nu mai aveau nicio legătură cu mine. Să-mi mișc picioarele trei metri mai departe – aceasta era singura rațiune a existenței mele ca ființă umană.”

”Viața nu are un sens pentru că are sfârșit. Vieții i se pune un sfârșit tocmai pentru a-i sublinia semnificația, ca o metaforă indirectă a faptului că e finită.”

”… așa e viața. Și noi n-avem decât s-o acceptăm așa cum e, fără explicații și fără amănunte.”

”Așa cum eu am rolul meu de îndeplinit, și timpul își are rolul lui. Iar timpul își face treaba mult mai conștiincios și cu mult mai multă precizie decât mine. Doar timpul, de când s-a născut el (oare când?), n-a făcut altceva decât să meargă tot înainte, fără o clipă de repaus.”

”Așa cum se întâmplă cu majoritatea necazurilor care se abat asupra omului, și durerea mea a apărut din senin, complet neanunțată.”

”… dacă mintea noastră e labirintică, și corpul e tot un labirint. Peste tot e întuneric, peste tot sunt puncte moarte, peste tot sunt indicii mute, peste tot, duplicitate.”

”Îmi ridic privirea către cer. Se întrezărește acolo vreun crâmpei de bunătate? Nu. Se văd doar norii impasibili care plutesc deasupra Pacificului. Iar ei nu îmi spun nimic. Norii sunt mereu tăcuți. Nici n-ar trebui să mă uit la cer. Către înăuntrul meu ar trebui să-mi îndrept privirea. Mă uit în mine. E ca și cum m-aș uita în adâncurile unei fântâni. Se vede oare bunătate? Nu. Tot ce se vede acolo e firea mea. Natura mea așa cum e, individualistă, căpoasă, necooperantă, adesea egoistă, dar care se îndoiește de sine și încearcă să vadă partea amuzantă a lucrurilor – sau ceva de genul ăsta – atunci când se întâmplă ceva rău. Am cărat-o în cârcă pe drumul acesta lung, ca pe o desagă veche. Nu am cărat-o de plăcere. La ce are în ea, e și prea grea și nici nuarată prea grozav. Mai e și peticită pe la colțuri. Altceva n-am avut și am fost nevoit să o iau pe-asta cu mine. Dar, ce pot să zic, m-am atașat de ea. Evident.”

”Majoritatea profesorilor predau o anumită materie prin anumite metode prestabilite și folosind un anumit set de cuvinte, însă nu mulți sunt profesorii care știu să predea în funcție de elev, adaptându-se la abilitățile și înclinațiile sale și folosindu-și propriile cuvinte. Probabil că nu există mai deloc.”

”… în unele cazuri, să investești timp în ceva e drumul cel mai scurt.”

”La orice vârstă ai ajunge, atâta timp cât ești în viață, tot o să descoperi mereu lucruri noi despre tine. Oricât ai sta dezbrăcat în fața oglinzii, n-o să vezi niciodată până în adâncul tău.”

”Tocmai durerea, tocmai curajul de a ne supune acestei dureri, ne face să realizăm cu adevărat sau măcar să avem o licărire de înțelegere a faptului că suntem în viață.”

”… la urma urmei, lucrurile cu adevărat importante pentru noi sunt de cele mai multe ori cele care nuse văd (dar se simt în suflet). Și nu rar se întâmplă ca lucrurile de valoare să le obții doar prin fapte ineficiente. Oricât de zadarnice ar fi ele, prostești sigur nu sunt.”

PS: Mi-am amintit o carte pe care-am citit-o ușor: Heidi, fetița munților, deJohanna Spyri – cartea preferată a copilăriei mele, și a copilăriei mamei mele. A fost prima carte citită de mine singur, cap-coadă. Mi-a luat foar câteva ore. 🙂

Fiind blogger(i), orașul cutreieram


Te salut, oraș de basme, cu conturii iluzorii,
Străjuit de șapte dealuri încărcate de podgorii!
Te salut, oraș grădină cu castanii tăi feerici,
Și cu turnurile tale – și cu cincizeci de biserici,-
Blând oraș de odinioară, melancolic și tăcut,
Unde fiecare piatră ne vorbește de trecut,
Unde vechea strălucire îngropată în pergamente,
Se ridică mai curată din pioase monumente
Ce-n sclipirea dimineții despre alte vremi vorbesc:
Cetățuia… Trei Ierarhi… Sfântul Neculai Domnesc…
Te salut, oraș al păcii, al poeziei, și-al iubirii,
Unde se întrec în grații fetele cu trandafirii,
Unde primăvara cerul e albastru ca cicoarea
Și din fiece ogradă liliacu’-și plouă floarea
Peste ziduri învechite, peste garduri, la răscruci…
Tu, oraș cu arzătoare și gingașe duduci,
Care-au moștenit în zâmbet ca și-n tremurul de gene
Frumusețea legendară a femeii moldovene!” – George Topîrceanu

129

Am să vă spun povestea unei sâmbete petrecute la pas prin centrul orașului meu de suflet, în care m-am născut și în care trăiesc: Iași.

Au fost odată ca niciodată atâția oameni, ce se numeau bloggeri, de nu-ți ajung degetele de la mâini și de la picioare ca să-i numeri, care s-au adunat de dimineață dinaintea statuii lui Vasile Alecsandri din fața Teatrului Național, la îndemnul boierului Matei.  Mândri oameni, îmbrăcați cu haine bune, ba chiar și cu cravată sau papion, mai puțin o domniță (eu – mai ignorantă în acest caz). Iertare! Și au pornit ei agale, ghiduși și dornici să (re)descopere puțin câte puțin cetatea celor șapte coline, sub atenta îndrumare a domniței Victoria și a boierilor Matei și Alex.

Prima oprire a fost chiar Teatrul Național „Vasile Alecsandri” despre care ne-a vorbit însuși domnul Matei.

      Știați că:

  • este cel mai vechi Teatru Național din țară și a fost construit pe locul fostei primării? Dar că prima piesă românească de teatru s-a jucat pe scena Teatrului din Copou, care a ars din temelii (pe acel loc se află astăzi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”)?
  • este cea mai frumoasă clădire din Iași?
  • aici a apărut prima dată iluminatul electric din oraș?
  • este o veritabilă bijuterie arhitectonică, adăpostind singura cortină pictată din țară, care prezintă în centru o alegorie a vieții, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania și Țara Românească)?
  • plafonul a fost pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, și reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe și îngeri și încadrat în structura rococo?
  • este al doilea în top-ul BBC al celor mai frumoase teatre din lume?

IMGP1045

Am traversat parcul din fața teatrului și ne-am oprit la umbra teilor de lângă Palatul Rosetti-Roznovanu – care adăpostește primăria în aceste vremuri (tulburi) și unde domnița Victoria ne-a povestit despre vremurile de demult.

          Stiați că:

  • este primul şi poate cel mai grandios şi încărcat de istorie palat (administrativ) al Ieşilor?
  • a fost pierdut la cărţi de către feciorii boierului şi cumpărat de primarul Vasile Pogor?
  • se spune că ar fi blestemat deoarece Neculai Rossetti-Roznovanu și coniţa Maria Sturza (măritată) s-au îndrăgostit și au fugit în lume?
  • a fost reședința temporară a familiei regale în anul 1892, dar și între anii 1916-1918?
  • de aici a plecat tradiția împodobirii bradului?
  • în actuala sală de consiliu, odinioară aveau loc baluri somptuoase?
  • deşi aflat peste drum de Catedrala Mitropolitană, își avea propria capelă unde se ţineau slujbe de Crăciun şi Paşte, dar și cu ocazia altor sărbători?
  • în fața clădirii se află busturile celor doi primari care și-au adus importante contribuții la modernizarea orașului?

160

Am traversat Ulița Mare și am ajuns în curtea Catedralei Romano-Catolice „Sfânta Fecioară Maria, Regină”, unde eu nu mai fusei niciodată și unde ne-a întâmpinat Emil Bejan, cel care ne-a vorbit cu multă blândețe și deschidere despre biserică, care ne-a dus în subsolul clădirii, acolo unde se află Memorialul Anton Durcovici, și apoi ne-a ridicat pe acoperiș, de unde am avut o frumoasă priveliște asupra orașului.

            Știați că:

  • biserica are o formă circulară (cu referire la perfețiunea lui Dumnezeu; cercul fiind simbolul cerului, al infinitului, al eternităţii, al perfecţiunii, al unităţii, al vieţii ) și o cruce înaltă de 10 m în vârf? Iar cupola de tip calotă are 24 de ferestre și vitralii așezate pe trei registre reprezentând teme legate de creație, alianță, sacramente, misterele Rozariului?
  • peştele este considerat simbolul tainic de recunoaştere al primilor creştini? Masa din faţa altarului are forma unui peşte, pe vitralii se poate observa forma unui pește, formă în care a fost amenajat și spațiul verde central din curtea bisericii.
  • spre altar suntem conduși de un covor de marmură cu 12 stele?
  • pe balustrada balconului semircular de la etaj sunt amplasate mozaicuri cu cele 15 opriri ale Căii Sfintei Cruci?
  • la etaj se află o orgă clasică (printre cele mai mari din țară) cu trei manuale, un pedalier, 3.882 de tuburi și 43 de registre?

IMGP1067

IMGP1075-Pano

Am ajuns apoi în zona negustorilor și ne-am oprit în fața Casei Dosoftei și a Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, despre care ne-a vorbit boierul Alex.

          Știați că:

  • Casa Dosoftei sau Casa cu arcade are formă aproape cubică, a aparținut mitropolitului Dosoftei și nu știe nimeni exact în ce perioadă a fost construită?
  • Biserica Sfântul Nicolae Domnesc a fost construită de Ștefan cel Mare și în interiorul ei au fost investiți toți domnii Moldovei?
  • pentru câțiva ani a îndeplinit rolul de catedrală mitropolitană?
  • este pictată pe exterior asemenea bisericilor din Bucovina?

IMGP1077

Fiind oameni cuminți, frumoși și talentați, am vizitat și Palatul Culturii, care își va deschide larg ușile în data de 27 aprilie. Nu înainte ca boierul Matei să prelungească agonia povestindu-ne despre statuia lui Ștefan cel Mare din fața palatului și intrigile din jurul ei. (Poți și tu să vizitezi Palatul începând cu data de 27 aprilie, când va fi deschiderea oficială și intrarea liberă între orele 10-17. Găsiți mai multe detalii despre program și prețurile biletelor aici.)

Știați că:

  • se zvonește că Ștefan (de pe calul lui Ștefan) nu ar fi de fapt Ștefan, ci un cneaz polon, care ar fi solicitat o statuie în același timp, iar sculptorul francez ar fi inversat statuile? Detaliile care alimentează această legendă sunt barba și coroana catolică. Cracovia găzduieşte două statui ecvestre care seamănă cu „a noastră”. Una dintre acestea se află în preajma Turnului Barbakan şi îl înfăţişează pe regele Poloniei, Władysław Jagiełło. Cealaltă statuie îl înfăţişează pe Tadeusz Kościuszko, erou al independenţei naţionale, este situată în faţa Castelului Wawel, fiind realizată în anul 1900, dar amplasată în acuala ei poziţie abia 20 de ani mai târziu, distrusă în anii 1940 în timpul ocupaţiei naziste şi realizată din nou în 1960, având şi o copie în oraşul Detroit (Michigan, Statele Unite ale Americii), donată de locuitorii Cracoviei cu ocazia Bicentenarului Revoluţiei Americane.
  • lucrarea de renovare a Palatului este cea mai complexă din România după 1990?
  • Palatul Culturii este ultima construcție în stil neogotic şi a reprezentat una din ultimele expresii ale romantismului în arhitectura oficială?
  • Palatul se înalţă, în parte, peste ruinele curţilor domneşti medievale, menţionate documentar în 1434. Au fost folosite, parţial, şi temeliile vechiului palat (neoclasic) din vremea voievodului Alexandru Moruzi (1806-1812)? În interior puteți vedea o parte din aceste două tipuri de ziduri.
  • construcția palatului a durat 19 ani? Și pentru că „moda” se schimba de la un deceniu la altul, în arhitectura clădirii întâlnim elemente aparținând mai multor stiluri.
  • în decorarea sălii „Henri Coandă” s-a folosit materialul brevetat de chiar marele savant, numit bois-ciment, care imită lemnul de stejar?
  • „Sala Voievozilor” conține portretele domnilor Moldovei și ale regilor României?
  • ceasul cu trei cadrane din turnul clădirii are diametrul de 3,25 m și fiecare cadran este decorat cu mici vitralii, reprezentând cele 12 zodii; câte doi plăieși, în costume populare, sunt zugrăviți pe zidul turnului și stau de strajă, iar din oră în oră, la fix, în Iași se va auzi din nou Hora Unirii?

Ultima, dar nu cea din urmă vizită a fost la Catedrala Veche – biserica din curtea Mitropoliei.

Știați că:

  • a fost construită în perioada 1761-1769 pentru a servi drept catedrală mitropolitană, fix în centrul orașului?
  • în pridvor și în apropierea zidului nordic al bisericii se află mormintele mai multor mitropoliți ai Moldovei? Pentru că se calcă pe morminte, se dorește mutarea acestora în curând.
  • în prezent aici se țin slujbe de dimineață și de seară de către măicuțe?

 

 

Osteniți, dar mulțumiți sufletește (cel puțin eu), ne-am întors fiecare spre îndatoririle sale, trăind fericiți și în ziua de astăzi.

Mulțumiri ghizilor noștri, Școlii de Ghizi IașiAsociației Turistice Ghizii României, Kooperativei 2.0,  și nu în ultimul rând domnilor Constantin și Victor, care au surprins totul în minunății de fotografii.

Mă înclin!

Am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa. Până la următoarea! 🙂

Kooperativa 2.0 x Aeroportul Internațional Iași


”Vă rugăm să vă închideți telefoanele, să vă puneți centurile și să vă pregătiți: decolăm!” Am fi vrut noi. Dacă nu spre vreo destinație „exotică”, măcar într-un tur deasupra orașului. Puteți râde, vrabia mălai visează. Dar nu mă plâng deloc, pentru că într-o zi de luni am reușit să petrecem câteva ore frumoase (după niște ore obositoare la serviciu) nicăieri altundeva decât în Aeroportul Internațional Iași.

1

Cum care noi? Aaa… nu v-am zis: datorită Andreei și lui Cristi, blogosfera ieșeană are un „cuib”, o „mamă” și o „umbrelă” sub care plănuiește să facă lucruri mărețe – Kooperativa 2.0, filiala Iași. Dar toate la timpul lor, o să vă povestesc eu mai multe într-o altă postare. 🙂

Nu cred că am recunoscut vreodată în scris cât de mândră sunt de plaiul meu, de orașul meu și de oamenii frumoși de pe aici – moldoveni care, atunci când își doresc un lucru, nu se lasă până când nu îl obțin. În rândurile din față sunt Andreea, care a făcut posibil un infotrip la aeroport și fiecare persoană care a pus umărul la lucrările de modernizare ale acestui aeroport.

Am savurat această ocazie unică de a afla de la sursă informații despre Proiectul de Dezvoltare și Modernizare a Aeroportului Iași, precum și de a vedea cu proprii ochi marile schimbări care ne-au adus „în rând cu lumea”.

Nu știu câți ați urmărit, cu voie sau de nevoie, transformările prin care a trecut aeroportul în ultimii 4 ani, așa că o să împart cu voi lucrurile pe care le-am aflat:

  • Având locaţia în nord-estul Moldovei, pe un deal înalt de 180 m, Aeroportul Iaşi este unul dintre cele mai vechi aeroporturi acreditate din România. Chiar din anul 1905 aveau loc, pe o pistă de iarbă mai mult sau mai puţin adecvată, întreceri artistice aviatice cu pionierii aviaţiei, susţinută în acea perioadă de Casa Regală. Astăzi, aeroportul se mândrește cu trei terminale (T1 – destinat activităților administrative, T2 – pentru cursele interne, T3 – pentru cursele externe); cu o parcare nouă, o cale de rulare, în structură flexibilă, platformă înlocuită etapizat (în doar cinci zile) și o pistă nouă, flexibilă, singura și cea mai modernă din țară (și a doua din Europa), cu o lungime de 2400 m, echipată cu sistem de balizaj cat. III (de lăudat faptul că deși lucrările ar fi trebuit să dureze aproximativ 24 luni, ele au fost finalizate cu un an mai devreme).

  • În anul 2012 se operau doar două curse din Iași – una internă, către București, una externă, către Viena. În 2016 orizonturile ne sunt mult mai largi, numărând 16 destinații externe, cu zboruri directe – orașe importante din punct de vedere social, economic și cultural din Europa; iar conexiunea cu Istanbul leagă întreaga regiune de Nord-Est a țării cu restul lumii (Statele Unite ale Americii, Asia, Australia). Cursele externe noi sunt către Barcelona (din 27 martie) și Bruxelles (din 30 martie), urmate de Koln (3 iunie), Larnaca (1 iulie), Catania (3 iulie). Și mai ghiciți ce: de la 1 octombrie viața ne va fi mai ușoară datorită celor două curse zilnice interne, către Cluj și Timișoara.

  • Dacă în anul 2014 se înregistrau 270.000 de pasageri, în anul 2015 numărul a crescut la 381.000, Aeroportul Iași ajungând astfel, pentru prima dată, pe podiumul aeroporturilor regionale din țară, alături de Cluj și Timișoara. În 2016 se așteaptă ca pragul aeroportului să fie trecut de 850.000 pasageri, iar în 2017 să se depășească milionul.

  • Modernizarea infrastructurii aeroportuare – începute în 2013 și finalizate cu succes în 2015 – s-a efectuat cu foncduri europene. Aici puteți vedea un filmuleț care arată cum au decurs lucrările.

  • După 25 de ani, aeroportul a înregistrat profit și se „gospodărește” doar cu bani proprii.

  • A fost prezentat ca singurul exemplu de caz pozitiv din Europa la cel mai mare forum de aviație mondială din noiembrie 2015, care a avut loc la Montreal și a fost organizat de ICAO (International Civil Aviation Organization/ Organizația Internațională a Aviației Civile).

  • Rămâne principalul motor de dezvoltare economică a Iașului, efectele dezvoltării sale se reflectă în statisticile care arată că turismul local a fost relansat, iar veniturile din turism au crescut cu 40% față de 2012; rata șomajului a scăzut cu 50% pentru absolvenții unei facultăți și cu 30% pentru persoanele cu studii medii; cererea de închiriere a spațiilor de birouri a crescut cu 60% față de 2014 și de 7 ori față de 2012.

Deci se poate!

M-am bucurat să aud că nimeni nu are de gând să se oprească aici, existând planuri de introducere a unor rute noi, atragere la Iași a unor companii noi, unire a terminalelor 2 și 3, rezultând o nouă infrastructură, mai modernă și mai spațioasă (la câți pasageri sunt așteptați în anii ce vin, cred și eu!), infrastructură cargo (care nu poate înlocui însă autostrada), îmbunătățire a serviciilor destinate clienților.

Am promis să revin la aeroport pe 17 aprilie, când va avea loc spectacolul Aero Drift, care îl va avea ca invitat special pe Claudiu David și în cadrul căruia vom vedea: limuzine de epocă, prototipuri, karting, motociclete, mașini de offroad, rally și viteză în coastă, toate acestea în timp ce avioanele vor ateriza liniștite!

Paul, fotograful oficial al blogosferei, a surprins totul în fotografii pe care le găsiți aici.

2

Zboruri line către destinații de suflet!

Va urma…

P.S.: Doamnelor și domnișoarelor, dacă treceți pragul oricărui aeroport și nu e musai, nu purtați tocuri. Doar în cazul în care nu doriți să fiți rugate să vă descălțați. 🙂 Chiar dacă am fost oaspeți ai aeroportului, pentru a ajunge pe pistă a trebuit să trecem de controlul de securitate ca orice pasager (nimeni nu scapă), iar noi, fetele cu tocuri, am trecut printr-o experiență…amuzantă, să zicem!