Cioburi sparte


Eu sunt un ciob și tu un ciob

Eu sunt oarbă și tu orb.

Timpul trece, tace mâlc

Și nu știe, nu ne spune

Al poveștii noastre tâlc.

Rătăciți, gonim prin lume

Nu ne pasă sau nu știm

Să ne găsim.

Ce-a fost fericire ieri

Azi nu se vede

Nicăieri.

Nu-ți văd chipul, nu te simt

Eu doar mă mint

Că va fi bine,

Că vom fi noi,

Dar timpul trece fără milă

Și pe mine mă udă ploi.

De-acum, o inimă așteaptă

Un alt destin, o altă soartă.

broken-heart-hearti-hurt-hurted-favim-com-198591_large

E iarăși Luni


Melodia favorită:

https://www.youtube.com/watch?v=Y_lbwhGQQoc

Versuri favorite:

De unde vin eu nu există durere,

De unde vin eu nu există păcat…” – Cristian Lisandru

Imagine favorită:

asteptare

Proverb favorit:

Nu lăsa pe mâine ce poți face azi!

Să aveți o zi și o săptămână productivă!

Hugs,

Ioana

🎶 (3)


Sursa: http://tudorchirila.blogspot.com/2012/03/canteg-de-gasit-english-version.html

I run like fast
My heart is bursting with love, I gasp
I sing a meaningless song, I search
On every street of this life
The place where you are hiding
Maybe you’re on
The border linking the day to dawn
A whole world stands between me and you
I got this song I’m gonna sing it
Till I break through
I’m gonna bring
Together my mates and make them sing
So loud till the sound will sneak into
Your soul now you gonna realize
That you are not
Alone in this
I sing and i’ll never stop
I am
Half of the man I could be
I run
To pour myself into you and become a whole.

Mircea Cărtărescu


Toamna cu luna anii ’60

Toamna cu luna
când porţi peste pulovar o niciodata căptuşită cu totdeauna
când ştii că ai mai iubit şi ai să mai iubeşti
printre taxiuri nefireşti.

Toamna cu luna
când cabinele de telefon scânteiază
când ştii că nimic nu durează
când până şi vitrinele graseiază
şi vocea le tremură, şi serviciile de porţelan se fac zob.

Toamna de sticlă
când magnetofoanele se fac zob
când mixerele de plastic pălesc
când aspiratorul asudă rece
când trusa de şurubelniţe hohoteşte
când maşina de spălat cu ochiul rotund
şi coniacul cu patru stele
se-ngălbenesc şi cad de pe ramura minţii mele
şi toamna de vermut se crede tânără uneori…

Noi n-o să mai ţinem unul la altul.
N-o să ne mai facă plăcere să ne vedem feţele, râsetul.
Noi n-o să ne căsătorim,
n-o să avem copii
şi n-o să îmbătrânim împreună.
Mi-e aşa de clar lucrul asta acum.
Iar vieţile noastre n-or să fie îndelungate
ci scurte, haotice.
Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte
august, decembrie, aprilie…

Toamna cu luna
aş vrea atât de tare să fim acum împreună
să privim vitrinele împreună
să numărăm taxiurile împreună
şi să ne ningă frunzele-ngălbenite.